slovă sf [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 17^r/3 / V: ~oavă / Pl: ~ve / E: slv слово] (Îvp) 1-2 Literă (chirilică). 3 (Îs) ~ mare Majusculă. 4-5 (Asr) Scriere (2-3). 6 Alfabet (1). 7 (Rar; îe) A citi din ~-n ~ A citi totul, fără a pierde nimic din vedere. 8 (Pop) Scris¹ (5). 9 (Rar) Scrisoare (8). 10 Știință de carte. 11 Învățătură.

SLOVĂ, slove, s. f. (Învechit și popular) 1. Literă (în special chirilică). În picioare, lîngă biurou, nu-și dezlipea ochii de la foaia pe care se înșirau slovele. C. PETRESCU, S. 135. În cimitir zac negre cruci crăpate, Cu slove-adînci, chirilice, săpate. IOSIF, P. 24. Un abecedar cu slove de-un palmac de mari. NEGRUZZI, S. I 7. ♦ Literă; alfabet. Eminescu știa de acasă slova chirilică. CĂLINESCU, E. 71. Nu prea pot învăța cu slova astă nouă care-a ieșit. CREANGĂ, A. 87. ♦ (Cu sens colectiv) Ceea ce s-a scris, cuvinte scrise; text. Frunză verde rumpere-aș, Pe genunchi pune-o-aș, Slovă neagră scriere-aș, La mîndra trimite-o-aș. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 129. 2. Scrisul cuiva (cu caracteristicile lui după care poate fi identificat). După ce a scris, a semnat cu mîna dumnealui, împodobindu-și slova cu bogate și năstrușnice cîrlige. GALAN, Z. R. 52. A! ticălosule! nu e slova ta? NEGRUZZI, S. I 22. 3. Știință de carte; învățătură. La izbînda cercetărilor, partea cea mai însemnată o datorește unui prietin de țară, modest răzăș cu iubire de slovă și de trecut. C. PETRESCU, R. DR. 45.

SLOVĂ ~e f. înv. 1) Semn grafic din alfabetul chirilic; literă slavonă. * A citi pe ~e a silabisi. 2) Scris al cuiva cu toate caracteristicile lui. 3) rar Știință de carte; învățătură. /<sl. slovo

slovă f. 1. literă (în alfabetul cirilic): carte scrisă cu slove; 2. scrisoare: slovă ciocoiască, slovă popească. [Slav. SLOVO].

slóvă f., pl. e (vsl. slovo, „literă”, bg. sîrb. rus. „cuvînt”). Literă. Scrisoare, gîndurĭ scrise: a trimite slovă.

sloavă sf vz slovă

slovă (pop.) s. f., g.-d. art. slovei; pl. slove

slovă (pop.) s. f., g.-d. art. slovei; pl. slove

slovă s. f., g.-d. art. slovei; pl. slove

slovă (-ve), s. f. – Literă, mai ales din înv. alfabet chirilic. Sl. slovo (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 348). – Der. slovar s. n. (înv., abecedar); sloveni (var. slovni, slomni, slogni), vb. (a silabisi; a murmura, a bolborosi; a desluși, a înțelege, a interpreta; a se arăta), a cărui legătură cu sl. sŭlognja (var. slovednic), adj. (înv., elocvent), din sl. slovesĭnikŭ; predoslovie, s. f. (înv., prefață), din sl. prĕdŭslovija.

SLOVĂ s. literă, (pop. și fam.) buche, (reg.) râță. (~ele alfabetului.)

SLOVĂ s. v. alfabet, carte, condei, cultură, cunoștințe, instrucție, învățătură, pregătire, scriere, scriitură, scris, studii.

slovă s. v. ALFABET. CARTE. CONDEI. CULTURĂ. CUNOȘTINȚE. INSTRUCȚIE. ÎNVĂȚĂTURĂ. PREGĂTIRE. SCRIERE. SCRIITURĂ. SCRIS. STUDII.

SLOVĂ s. literă, (pop. și fam.) buche, (reg.) rîță. (~ele alfabetului.)

slóvă, slove, s.f. (înv.) Literă. – Din vsl. slovo „literă” (DEX, MDA).

slovă, slove, s.f. – (înv.) Literă (ALRRM, 1973: 696). – Din vsl. slovo „literă” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, cf. DER; DEX, MDA).