9 definiții pentru sluguliță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SLUGULIȚĂ, slugulițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui slugă; sluguță. – Slugă + suf. -uliță.
sluguliță sf, (reg) sm [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~țe / E: slugă + -uliță] 1-2 (Pop; șhp) Slugă (1) mică și drăguță Si: (reg) slugulice (1-2), (reg) sluguță (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SLUGULIȚĂ, slugulițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui slugă; sluguță. – Slugă + suf. -uliță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
SLUGULIȚĂ, slugulițe, s. f. Diminutiv al lui slugă; sluguță. Și pe toți să-i spînzurați, Pe Golea să mi-l iertați, Să-l punem d-o sluguliță, Colea-n vale la portiță. PĂSCULESCU, L. P. 274. Ș-au trimes o sluguliță, Să-i deie puica guriță. SEVASTOS, C. 112. Și ei, mări, ce-mi făcea? Slugulițele ce-avea, Călărașii ce-i slujea, Ei la babă-i trimetea. TEODORESCU, P. P. 522.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sluguliță (pop.) s. f., g.-d. art. sluguliței; pl. slugulițe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sluguliță (pop.) s. f., g.-d. art. sluguliței; pl. slugulițe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sluguliță s. f., g.-d. art. sluguliței; pl. slugulițe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SLUGULIȚĂ s. v. sluguță.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SLUGULIȚĂ s. sluguță.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
sluguliță, slugulițesubstantiv feminin
- 1. Diminutiv al lui slugă. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: sluguță
- Și pe toți să-i spînzurați, Pe Golea să mi-l iertați, Să-l punem d-o sluguliță, Colea-n vale la portiță. PĂSCULESCU, L. P. 274. DLRLC
- Ș-au trimes o sluguliță, Să-i deie puica guriță. SEVASTOS, C. 112. DLRLC
- Și ei, mări, ce-mi făcea? Slugulițele ce-avea, Călărașii ce-i slujea, Ei la babă-i trimetea. TEODORESCU, P. P. 522. DLRLC
-
etimologie:
- Slugă + -uliță. DEX '98 DEX '09