12 definiții pentru smârdoare
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SMÂRDOARE, smârdori, s. f. (Reg.) Ființă scârboasă și urâtă. – Smârd + suf. -oare.
SMÂRDOARE, smârdori, s. f. (Reg.) Ființă scârboasă și urâtă. – Smârd + suf. -oare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
smârdoare sf [At: CREANGĂ, O. 146 / V: zm~ / Pl: ~ori / E: smârd + -oare] (Mol) 1 Lucru murdar. 2 (Prc) Ființă scârboasă și urâtă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SMÂRDOARE ~ori f. Ființă urâtă cu aspect respingător; urâciune. /smârd + suf. ~oare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
smârdoare f. Mold. putoare: smârdoare urăcioasă ce ești! CR. [Tras din bănățeanul smârd, murdar = slav. SMRŬDŬ].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zmârdoare sf vz smârdoare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zmîrdoare s.f. v. smîrdoare.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
SMÎRDOARE, smîrdori, s. f. (Mold.) Ființă scîrboasă; urîciune. Ei bine, smîrdoare uricioasă ce ești, de mîncat ai mîncat boțul cel de mămăligă. CREANGĂ, P. 146.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
smîrdoáre și zm- f., pl. orĭ (d. smird; vsl. smradŭ, pol smrod, putoare. V. cĭomîrdă, smreduĭesc). Est. Vest. Rar. Murdărie. Putoare. Fig. Tigoare, scîrbă (om leneș).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
zmîrdoáre, V. sm-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
smârdoare (reg.) s. f., g.-d. art. smârdorii; pl. smârdori
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
smârdoare (reg.) s. f., g.-d. art. smârdorii; pl. smârdori
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
smârdoare s. f., g.-d. art. smârdorii; pl. smârdori
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F116) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F116) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
smârdoare, smârdorisubstantiv feminin
- 1. Ființă scârboasă și urâtă. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXsinonime: urâciune
- Ei bine, smîrdoare uricioasă ce ești, de mîncat ai mîncat boțul cel de mămăligă. CREANGĂ, P. 146. DLRLC
-
etimologie:
- Smârd + -oare. DEX '09 DEX '98 NODEX