6 definiții pentru smintă (sminteală)
Explicative DEX
smintă sf [At: DOSOFTEI, PS. 63/19 / V: smân~ / Pl: ~te / E: pvb sminti] 1 (Îrg) Sminteală (1). 2 (Îrg) Pagubă. 3 (Reg; îe) A da (pe cineva) de ~ A face cuiva rău. 4 (Reg; îae) A supăra. 5 (Îrg) Greșeală (2). 6 (Înv; îe) A cădea în ~ A greși (1). 7 (Îrg) Vină. 8 (Îrg) Defect (5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
smíntă (Trans. Ban.) și smîntă (vechî) f., pl. sminte (d. smintesc). Sminteală, greșeală.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
smântă sf vz smintă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
smîntă f. V. smintă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
SMINTĂ s. v. abatere, alienare, alienație, boală mintală, culpabilitate, culpă, daună, demență, eroare, greșeală, nebunie, pagubă, păcat, pierdere, prejudiciu, sminteală, smintire, stricăciune, țicneală, vină, vinovăție.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
smintă s. v. ABATERE. ALIENARE. ALIENAȚIE. BOALĂ MINTALĂ. CULPABILITATE. CULPĂ. DAUNĂ. DEMENȚĂ. EROARE. GREȘEALĂ. NEBUNIE. PAGUBĂ. PĂCAT. PIERDERE. PREJUDICIU. SMINTEALĂ. SMINTIRE. STRICĂCIUNE. ȚICNEALĂ. VINĂ. VINOVĂȚIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|