20 de definiții pentru smucitură
din care- explicative (15)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SMUCITURĂ, smucituri, s. f. Faptul de a (se) smuci; mișcare repezită, bruscă; smuceală, smucit1. [Var.: (pop.) smuncitură s. f.] – Smuci + suf. -tură.
SMUCITURĂ, smucituri, s. f. Faptul de a (se) smuci; mișcare repezită, bruscă; smuceală, smucit1. [Var.: (pop.) smuncitură s. f.] – Smuci + suf. -tură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
smucitură sf [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / V: (pop) ~unc~, zm~, zmunc~, (înv) zmăc~, (reg) smâc~, smânc~, zmâc~, zmânc~ / Pl: ~ri / E: smuci + -tură] 1 Smucire (2). 2 (Rar) Sacadă (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SMUCITURĂ, smucituri, s. f. (Și în forma smuncitură) Faptul de a smuci; mișcare bruscă. După ce s-a trîntit în fotoliu, și-a apropiat cu o smuncitură maldărul de dosare. GALAN, B. I 13. Dintr-o dată, din desiș se auzi un nechezat de cal ș-o smuncitură. SADOVEANU, O. VII 37. Calul se opri cîteva clipe, suflă puternic, apoi o smucitură a frîului îl sili iar să pornească. GÎRLEANU, L. 29. – Variantă: smuncitură s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SMUNCITURĂ s. f. v. smucitură.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SMUNCITURĂ s. f. v. smucitură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
SMUNCITURĂ s. f. v. smucitură.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
smâcitură sf vz smucitură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
smâncitură sf vz smucitură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
smuncitură sf vz smucitură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
zmăcitură sf vz smucitură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zmâcitură sf vz smucitură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zmâncitură sf vz smucitură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zmucitură sf vz smucitură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zmuncitură sf vz smucitură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zmîncitură s.f. v. smucitură.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
zmucitură s.f. v. smucitură.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
zmucitúră (vest) și zmuncitúră (est) f., pl. ĭ. Rezultatu zmuncituriĭ; zmunciturile hoțuluĭ ca să scape din mîna gardistuluĭ. – În Munt. vest zmîcitură (CL. 1910, 434). Și zmînc-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
smucitură s. f., g.-d. art. smuciturii; pl. smucituri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
smucitură s. f., g.-d. art. smuciturii; pl. smucituri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
smucitură s. f., g.-d. art. smuciturii; pl. smucituri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SMUCITURĂ s. smuceală, smucire, smucit. (Cu o ~...)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SMUCITURĂ s. smuceală, smucire, smucit. (Cu o ~...)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
smucitură, smuciturisubstantiv feminin
-
- După ce s-a trîntit în fotoliu, și-a apropiat cu o smuncitură maldărul de dosare. GALAN, B. I 13. DLRLC
- Dintr-o dată, din desiș se auzi un nechezat de cal ș-o smuncitură. SADOVEANU, O. VII 37. DLRLC
- Calul se opri cîteva clipe, suflă puternic, apoi o smucitură a frîului îl sili iar să pornească. GÎRLEANU, L. 29. DLRLC
-
etimologie:
- Smuci + -tură. DEX '09 DEX '98