9 definiții pentru sobușoară
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SOBUȘOARĂ, sobușoare, s. f. Sobiță. – Sobă1 + suf. -ușoară.
sobușoară sf [At: CONTEMP. V2, 193 / Pl: ~re / E: sobă + -ușoară] 1-2 (Rar; șhp) Sobiță (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SOBUȘOARĂ, sobușoare, s. f. Sobiță. – Sobă1 + suf. -ușoară.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
SOBUȘOARĂ, sobușoare, s. f. Sobiță. Din gura burlanelor de tablă se înalță domol fumul sobușoarelor de tuci, cît o lulea de mari, la care bucătăresc nevestele șleparilor. BART, E. 330.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sobușoară (rar) s. f., g.-d. art. sobușoarei; pl. sobușoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sobușoară (rar) s. f., g.-d. art. sobușoarei; pl. sobușoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sobușoară s. f., g.-d. art. sobușoarei; pl. sobușoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SOBUȘOARĂ s. v. sobiță.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sobușoară s. v. SOBIȚĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |