opțiuni
  • info

7 definiții pentru socotire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SOCOTIRE, socotiri, s. f. Acțiunea de a (se) socoti și rezultatul ei. – V. socoti.

SOCOTIRE, socotiri, s. f. Acțiunea de a (se) socoti și rezultatul ei. – V. socoti.

socotire sf [At: CORESI, ap. DHLR II, 479 / Pl: ~ri / E: socoti] 1 (Înv) Prețuire. 2 Cercetare (2). 3 Judecata de apoi. 4 Considerare (1). 5 (Înv) Îngrijire. 6 (Înv; pex) Ocrotire. 7 (Rar) Calculare (1). 8 (Rar) Numărare. 9 (Rar) Atribuire (3). 10 (Rar) Imputare. 11 (Înv) Chibzuire (1). 12 (Înv; pex) Hotărâre (4). 13 (Înv) Tâlc. 14 Părere. 15 (Înv) Intenție. 17 (înv) Plan.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

socotire s. f., g.-d. art. socotirii; pl. socotiri

!socotire s. f., g.-d. art. socotirii; pl. socotiri

socotire s. f., g.-d. art. socotirii; pl. socotiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SOCOTIRE s. 1. v. calculare. 2. v. evaluare.

SOCOTIRE s. 1. calcul, calculare, socoteală, socotit, (rar) calculație, (pop.) răboj, (înv.) sămăluire. (~ anilor calendaristici.) 2. apreciere, calcul, calculare, estimare, estimație, evaluare, măsurare, prețuire, (reg.) prețuială, (înv.) prețăluire. (~ valorii unui obiect.)

Intrare: socotire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • socotire
  • socotirea
plural
  • socotiri
  • socotirile
genitiv-dativ singular
  • socotiri
  • socotirii
plural
  • socotiri
  • socotirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

socotire, socotirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi socoti DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.