SOLDIU, soldii, s. m. Monedă italienească veche, de valoare redusă, care a circulat în trecut și în Țările Române; p. gener. monedă de mică valoare. – Din it. soldo.

soldiu sm [At: HELIADE, D. C. 130/1 / V: (rar) sold (Pl: ~de) sn, ~ie sf / Pl: ~ii / E: ngr σολδί, it soldo] 1 Veche monedă italienească de aur de valoare redusă, care a circulat în țările române. 2 (Pgn) Monedă de mică valoare Si: băncuță³ (2), firfiric (1).

SOLDIU, soldii, s. m. Monedă italienească veche, de valoare redusă, care a circulat în trecut și în țările române; p. gener. monedă de mică valoare. – Din it. soldo.

SOLDIU, soldii, s. m. Veche monedă italienească, care a circulat în trecut și în țările noastre; p. ext. ban de mică valoare (v. lăscaie). Erau toți fără nici un soldiu. GHICA, A. 714. Într-adevăr, el pusese o dajdie de un soldiu de aur pe lună. BĂLCESCU, O. II 278.

sold³ sn vz soldiu

soldie sf vz soldiu

sòldie f. veche monedă italiană: pusese o dajdie de soldie de aur pe lună BĂLC.^[1]

*sóldie f. (ca și soldă, it. soldo, dar cu un sufix rusesc, ca gardă fața de vechea formă gvardie). Vechĭ. O veche monetă italiană de aur.

soldiu [diu pron. dĭu] s. m., art. soldiul; pl. soldii, art. soldiii (desp. -di-ii)

soldiu [diu pron. dĭu] s. m., art. soldiul; pl. soldii, art. soldiii (-di-ii)

soldiu s. m. [-diu pron. -diu], art. soldiul; pl. soldii, art. soldiii (sil. -di-ii)

soldie s.f. (înv.) veche monedă italiană care a circulat și la noi.