SOLICITA, solicit, vb. I. Tranz. 1. A cere (cu stăruință) să i se acorde ceva, a se adresa cuiva cu o cerere. ♦ A ruga, a apela la..., a invita să... 2. A provoca, a trezi; a atrage. 3. A supune un corp unei acțiuni fizice (de tracțiune, torsiune, apăsare etc.) care l-ar putea distruge dacă ar depăși o anumită valoare. [Acc. și: (prez. ind.) solicit] – Din fr. solliciter, lat. sollicitare.

solicita [At: CALENDARIU (1794), 33/23 / V: (îvr) ~iți~ / Pzi: solicit (A și: (fam) solicit), (rar) ~tez / E: fr soliciter, lat sollicitare] 1-2 vtrp A (se) adresa cuiva pentru a obține ceva Si: a apela (1), a cere (24), a recurge, (înv) a soli (7), (reg) a suruclui. 3 vt (Spc) A adresa cuiva o cerere. 4 vt (C. i. oameni) A se adresa cu deferență și stăruitor cuiva pentru un serviciu Si: a chema (6), a invita, a pofti, a ruga¹. 5 vi (Îvr) A interveni. 6 vt (C. i. oameni sau privirea, atenția etc. lor) A exercita o atracție deosebită și persistentă asupra cuiva sau a ceva Si: a atrage (10), a capta (3). 7 vt (Pex; c. i. oameni) A face să aibă ceva în centrul atenției sau al unei rezolvări adecvate Si: a absorbi (3), a domina (1), a preocupa, a stăpâni. 8 vu (Rar) A necesita. 9 vt (Teh; c. i. materiale, corpuri, sisteme tehnice etc.) A supune unei solicitări (7).

SOLICITA, solicit, vb. I. 1. A cere (cu stăruință) să i se acorde ceva, a se adresa cuiva cu o cerere. ♦ A ruga, a apela la..., a invita să... 2. A provoca, a trezi; a atrage. 3. A supune un corp unei acțiuni fizice (de tracțiune, torsiune, apăsare etc.) care l-ar putea distruge dacă ar depăși o anumită valoare. [Acc. și: (prez. ind.) solicit] – Din fr. solliciter, lat. sollicitare.

SOLICITA, solicit, vb. I. Tranz. 1. A cere (cu stăruință) să i se acorde ceva, a se adresa cuiva cu o cerere. Se mai sfătui... și cu directorul liceului, iar rezultatul fu o petiție către Ministerul Instrucției, în care solicita o bursă de stat. REBREANU, P. S. 39. ♦ A ruga, a invita pe cineva să... Am fost solicitat să colaborez la «Viața Romînească». SADOVEANU, E. 180. 2. A atrage, a provoca. Absolvenții școlilor nu se puteau îndeletnici cu niște scrieri care erau cu totul în afară de gustul și de putința lor de înțelegere... Amintirile și Poveștile, opere eminamente artistice, nu erau făcute să solicite interesul lor. SADOVEANU, E. 96. Puțini cărturari din generația mea s-au simțit solicitați de marile idealuri care frămîntă omenirea. id. ib. 31. 3. A supune un corp unei acțiuni fizice sau chimice (de tracțiune, de torsiune, de apăsare etc.) care l-ar putea distruge dacă ar depăși o anumită valoare. – Accentuat și: (prez. ind.) solicit.

SOLICITA vb. I. tr. 1. A adresa (cuiva) o cerere pentru ceva, a cere ceva (cu stăruință). ♦ A ruga, a apela la..., a invita. 2. A supune unor acțiuni fizice. 3. A provoca, a trezi, a stîrni. [P.i. solicit, 3,6 -tă. / < fr. solliciter, cf. lat. sollicitare – a cere].

SOLICITA vb. tr. 1. a cere ceva (cu stăruință); a ruga, a apela la cineva, a invita. 2. a supune unor acțiuni fizice. 3. a provoca, a stârni. (< fr. solliciter, lat. sollicitare)

A SOLICITA solicit tranz. 1) A cere cu insistență. ~ o carte. 2) (persoane) A se adresa cu o cerere. 3) A face să apară; a trezi; a provoca. ~ interesul cuiva. /<fr. soliciter, lat. sollicitare

solicità v. 1. a cere cu stăruință: a solicita un ajutor; 2. a face demersuri pentru obținerea unui post, a unei favori.

solițita v vz solicita

*solícit, a -á v. tr. (lat. sollicito, -áre). Rog, invit: am fost solicitat să particip. Cer cu stăruință: a solicita un ajutor. Fac demersurĭ ca să obțin un post, o favoare: a solicita un post.

solicita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. solicit, 2 sg. soliciți, 3 solicită; conj. prez. 1 sg. să solicit, 3 să solicite

solicita (a ~) vb., ind. prez. 3 solicită; conj. prez. 3 să solicite

solicita vb., ind. prez. 1 sg. solicit, 3 sg. și pl. solicită; conj. prez. 3 sg. și pl. solicite

solicita (ind. prez. 3 sg. și pl. solicită)

solicit.

SOLICITA vb. 1. a cere, (înv.) a soli. (Slujba pe care o ~; ~ o audiență.) 2. v. cere. 3. v. necesita. 4. a chema. (Îl ~ la o acțiune importantă.) 5. v. pofti. 6. v. suscita.

SOLICITA vb. 1. a cere, (înv.) a soli. (Slujba pe care o ~; ~ o audiență.) 2. a apela, a cere, a recurge, (Transilv.) a suruclui. (~ ajutorul lor.) 3. a cere, a comporta, a impune, a necesita, a pretinde, a reclama, (înv.) a nevoi. (Această acțiune ~ multe eforturi.) 4. a chema. (Îl ~ la o mare acțiune.) 5. a invita, a pofti, a ruga. (Îl ~ să intre.) 6. a deștepta, a produce, a provoca, a stîrni, a suscita, a trezi. (Cartea a ~ un mare interes.)