solomonie sf [At: GORJAN / V: (reg) ~mie, șo~ / Pl: ~ii / E: np Solomon + -ie] (Pop) 1 Vrăjitorie. 2 Vicleșug.

SOLOMONIE, solomonii, s. f. Vrăjitorie, vrajă, farmec. Se strîngeau acolo la vreme toate bogățiile de mărfuri... și minunile iscodeniilor toate, și comedii și solomonii, ghicitori, cîntăreți. CARAGIALE, O. III 105. Eu unul știu solomonii, și nu mă prea tem nici de balauri. CREANGĂ, P. 122. ◊ Vicleșug, șiretlic. (Atestat în forma solomie) Văzînd că degeaba le-a fost vorba și truda, se gîndiră la altă solomie. ȘEZ. IX 116. – Variantă: solomie s. f.

SOLOMONIE ~i f. pop. 1) Procedeu magic, căruia i se atribuie însușiri supranaturale; vrajă; farmec. 2) Truc folosit în scopuri înșelătoare; șiretlic; vicleșug. /Solomon n. pr. + suf. ~ie

solomonie f. 1. școală diabolică sub pământ unde se învață toate tainele naturei și toate fermecile și vrăjile (v. Solomon); 2. carte de fermece atribuită lui Solomon: cu slova ce a fost șcris împăratul Solomon în Solomonia sa (STAMATE); 3. vrajă: eu unul știu solomonii și nu mă prea tem nici de balauri CR.

solomoníe f. (d. numele împăratuluĭ Solomon). O carte de farmace atribuită luĭ Solomon. Vrajă, farmec, uneltire drăcească: a umbla cu solomoniĭ. – Și șo-.

solomie² sf vz solomonie

șolomănie² sf vz solomonie

șolomonie sf vz solomonie

solomonie (pop.) s. f., art. solomonia, g.-d. art. solomoniei; pl. solomonii, art. solomoniile (desp. -ni-i-)

solomonie (pop.) s. f., art. solomonia, g.-d. art. solomoniei; pl. solomonii, art. solomoniile

solomonie s. f., art. solomonia, g.-d. art. solomoniei; pl. solomonii, art. solomoniile

SOLOMONIE s. v. descântec, farmec, magie, stratagemă, subterfugiu, șiretenie, șiretlic, șmecherie, tertip, truc, viclenie, vicleșug, vrajă, vrăjitorie.

solomonie s. v. DESCÎNTEC. FARMEC. MAGIE. STRATAGEMĂ. SUBTERFUGIU. ȘIRETENIE. ȘIRETLIC. ȘMECHERIE. TERTIP. TRUC. VICLENIE. VICLEȘUG. VRAJĂ. VRĂJITORIE.