opțiuni
  • info

16 definiții pentru solvabil

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SOLVABIL, -Ă, solvabili, -e, adj. Care dispune de suficiente mijloace bănești sau bunuri pentru a-și îndeplini la termen obligațiile; care plătește prompt, bun de plată; solvent2. – Din fr. solvable.

SOLVABIL, -Ă, solvabili, -e, adj. Care dispune de suficiente mijloace bănești sau bunuri pentru a-și îndeplini la termen obligațiile; care plătește prompt, bun de plată; solvent2. – Din fr. solvable.

solvabil, ~ă a [At: NEGULICI / V: (înv) ~vib~ / Pl: ~i, ~e / E: fr solvable] 1 (D. debitori) Care se află în stare de solvabilitate (1) Si: solvent2 (5). 2 Care are cu ce plăti Si: solvent2 (6).

SOLVABIL, -Ă, solvabili, -e, adj. Care dispune de mijloace bănești suficiente pentru a efectua o plată; bun de plată. Pentru a lua bani de la bancă, oricare sătean trebuie a da garanție sau în avere sau în trei săteni solvabili. I. IONESCU, M. 302.

SOLVABIL, -Ă adj. Care are cu ce plăti. [Cf. fr. solvable < lat. solvere – a plăti].

SOLVABIL, -Ă adj. (despre un debitor) care are cu ce plăti; solvent2 (II). (< fr. solvable)

SOLVABIL ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane sau despre instituții) Care este în stare să-și achite datoriile bănești; capabil să-și plătească datoriile. /<fr. solvable

solvabil a. bun platnic.

*solvábil, -ă adj. (fr. solvable, d. lat. solvere, a plăti. V. solubil). Bun platnic: chiriaș solvabil.

solvibil, ~ă a vz solvabil

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

solvabil adj. m., pl. solvabili; f. solvabilă, pl. solvabile

solvabil adj. m., pl. solvabili; f. solvabilă, pl. solvabile

solvabil adj. m., pl. solvabili; f. sg. solvabilă, pl. solvabile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SOLVABIL adj. (FIN.) solvent. (Debitor ~.)

SOLVABIL adj. (FIN.) solvent. (Debitor ~.)

Solvabil ≠ falit, insolvabil, nesolvabil

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

băiat salon / solvabil expr. persoană dispusă să dea mită pentru a-și rezolva problemele.

Intrare: solvabil
solvabil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • solvabil
  • solvabilul
  • solvabilu‑
  • solvabilă
  • solvabila
plural
  • solvabili
  • solvabilii
  • solvabile
  • solvabilele
genitiv-dativ singular
  • solvabil
  • solvabilului
  • solvabile
  • solvabilei
plural
  • solvabili
  • solvabililor
  • solvabile
  • solvabilelor
vocativ singular — —
plural — —
solvibil
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

solvabil, solvabilăadjectiv

  • 1. Care dispune de suficiente mijloace bănești sau bunuri pentru a-și îndeplini la termen obligațiile; care plătește prompt, bun de plată; solvent. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: solvent antonime: falit insolvabil
    • format_quote Pentru a lua bani de la bancă, oricare sătean trebuie a da garanție sau în avere sau în trei săteni solvabili. I. IONESCU, M. 302. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.