sos³ sn [At: DEX / P: se-o-se, es-o-es / Pl: ~uri / E: eg, fr s.o.s] 1 Apel internațional radiotelegrafic transmis de o navă în pericol de scufundare. 2 (Pgn) Semnal prin care se cere ajutor în caz de pericol.

sos¹ sn [At: MÎNCĂRILE, 47^v/8 / V: (reg) solț, solz, sost, soț, soz, zos, zoț / Pl: ~uri / E: fr sauce] 1 Preparat culinar lichid sau vâscos făcut, de obicei, din grăsime, făină, condimente etc., cu care se pregătesc sau se servesc unele feluri de mâncare Si: (reg) îngroșăluță, îngroșătură, mărtaș. 2 (Trs) Bulion de roșii.

SOS, sosuri, s. n. Nume generic pentru diferite preparate culinare lichide sau vîscoase (de obicei bogate în condimente) cu care se pregătesc sau care însoțesc unele mîncări. Carne de vită cu sos bun. SEVASTOS, N. 288. Un pește mare cu ce sos să-l gătească? Căci lebăda gîtoasă Voia să dea o masă. ALEXANDRESCU, M. 403. ◊ Expr. A se amesteca (sau a se băga) în toate sosurile = a se amesteca în chestii sau în situații încurcate, suspecte.

SOS s.n. Preparat culinar lichid sau vîscos (de obicei condimentat) cu care se pregătesc sau se servesc anumite mîncăruri. [< fr. sauce, cf. lat. salsus].

SOS s. n. preparat culinar lichid sau vâscos (condimentat) cu care se pregătesc sau se servesc anumite mâncăruri. (< fr. sauce)

SOS ~uri n. Preparat culinar din făină, ceapă prăjită, apă și condimente, cu care se pregătesc ori care însoțesc unele mâncăruri. ~ alb. ~ de roșii. /<fr. sauce

sos n. zeamă de carne dreasă cu arome: sosuri de masă (= fr. sauce).

*sos n., pl. urĭ (fr. sauce d. lat. salsa, sărată; it. salsa, sos. V. sare). Zeamă groasă făcută din grăsime, făină, ceapă (saŭ și vin și domată) prăjite și care se dă la masă cu carne și legume: chiftele cu sos. V. prajă, rîntaș, maĭoneză, mojdeĭ, scordalea, tercĭ.

solț² sn vz sos¹

solz² sn vz sos¹

sost sn vz sos¹

soț² sn vz sos¹

soz sn vz sos

zos sn vz sos¹

zoț sn vz sos¹ corectat(ă)

ZEAMĂ, †ZAMĂ (pl. zemi, zemuri) sf. 1 Lichidul ce se stroarce din plante, în spec. din fructe, suc: ~ de lămîie, de portocale, de prune; ~ de varză, apa acrișoară în care s’a murat varza (Mold. „moare de curechiu”); Olten. F zamă de știr (CIAUȘ.), vin prost, spălătură de butoiu ¶ 2 Ⓟ 🍽 = SUPĂ: rămas în gazdă, face zamă, face friptură, face mămăligă și potrivește... să fie toate gata (VAS.); borșul cu carne, numit în multe sate și zamă, se mănîncă în zile de frupt (ȘEZ.); (P): măcar de te-ar arde o zamă bună, dar o zamă de raci! (RET.), mai rabdă omul un neajuns făcut de cineva de soiu, dar nu cînd i-l face un om de nimic, un netrebnic; a fi tot de-o ~, a fi deopotrivă, de aceeași teapă: primarul satului aceluia era tot de o zamă cu dînsul (FURT.); 👉 GĂINĂ2, OU2 ¶ 3 🍽 Ou cu ~, ou moale, fiert puțin, căruia nu i s’a întărit albușul ¶ 4 🍽 = SOS [lat. vulg. zĕma < gr. ζέμα].

sos s. n., pl. sosuri

sos s. n., pl. sosuri

sos s. n., pl. sosuri

sos

sos, -suri.

sos (sosuri), s. n. – Preparat culinar cu care se servesc mîncărurile. Fr. sauce, cf. salcie. – Der. sosieră, s. f. (vas de sos), din fr. saucière.

a mânca pâine cu sos de limbă expr. (glum.) a mânca pâine goală.

SOS s. (reg.) îngroșăluță, rântaș, (Transilv.) mărtaș. (Mâncare cu ~.)

SOS s. (reg.) îngroșăluță, rîntaș, (Transilv.) mărtaș. (Mîncare cu ~.)