sosit², ~ă [At: ANON. CAR. / Pl: ~iți, ~e / E: sosi] 1-2 smf, a (Persoană) care s-a deplasat (tot mai) aproape de cineva sau de ceva Si: apropiat² (1). 2-3 smf, a (Persoană) care și-a făcut prezența într-un anumit loc Si: apărut (2), arătat² (3), ivit, picat¹. 4-5 smf, a (Persoană) care a atins, la un moment dat, un anumit loc, în urma parcurgerii unui drum Si: ajuns² (6), venit². 6 smf (Îs) Nou ~ Persoană venită recent undeva. 7 a (D. timp sau d. intervale de timp, d. anotimpuri, d. evenimente etc.) Care a început să se desfășoare de la un moment dat. 8 a (D. știri, comunicate etc.) Care a fost remis destinatarului Si: ajuns, parvenit. 9 a (D. știri, comunicate etc.) Care a devenit cunoscut Si: ajuns, parvenit. 10 a (Îvp, d. oameni) Cuprins (de o nenorocire, un necaz etc.). 11 sn (Pop) Deochi¹ (1). 12 a (Îvp; d. ființe care se deplasează) Ajuns din urmă.

SOSIT², -Ă, sosiți, -te, adj. Venit (de pe drum) într-un anumit loc; ajuns la destinație. De-a fi un sol de pace, să fie bun sosit. ALECSANDRI, T. II 141. ◊ (Substantivat, mai ales determinat prin «nou») Prima casă în care a trebuit să intru a fost casa lui. Aveam sfiala și neliniștea noului sosit. GALACTION, O. I 93. Vom vorbi încă de un nou sosit. BOLINTINEANU, O. 419.

SOSIT adj. venit. (Vezi ce vor noii ~ți.)

SOSIT adj. venit. (Vezi ce vor noii ~.)