11 definiții pentru spânzurătoare
din care- explicative (5)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SPÂNZURĂTOARE, (2) spânzurători, s. f. 1. Spânzurare. 2. Instrument de execuție alcătuit de obicei dintr-un stâlp de care se atârnă o funie prevăzută cu un laț în care se introduce capul condamnatului la moarte. – Spânzura + suf. -ătoare.
SPÂNZURĂTOARE, (2) spânzurători, s. f. 1. Spânzurare. 2. Instrument de execuție alcătuit de obicei dintr-un stâlp de care se atârnă o funie prevăzută cu un laț în care se introduce capul condamnatului la moarte. – Spânzura + suf. -ătoare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
SPÂNZURĂTOARE spânzurători f. înv. Instalație specială pentru pedeapsa cu moartea prin spânzurare. * A merge (undeva) ca la spânzurătoare a merge undeva în mod silit. /a (se) spânzura + suf. ~ătoare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
spânzurătoare f. trei lemne în formă triangulară servind ca instrument de supliciu pentru condamnați.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPÎNZURĂTOARE, (2) spînzurători, s. f. 1. Spînzurare. Condamnat la spînzurătoare. ▭ Ducîndu-se la rai, ca și cum ar fi mers la spînzurătoare. CREANGĂ, P. 317. 2. Dispozitiv format dintr-un ștreang prins de o construcție specială, de un copac etc. de care sînt spînzurați unii condamnați. Sub cerul cenușiu de toamnă... spînzurătoarea nouă și sfidătoare, înfiptă la marginea satului, întindea brațul cu ștreangul spre cîmpia neagră. REBREANU, P. S. 11. Cine știe dacă prin relele purtări nu-și va sfîrși viața într-o spînzurătoare. NEGRUZZI, S. II 261.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
spînzurătoáre f, pl. orĭ. Grindă de spînzurat condamnațiĭ, furcĭ. V. acástăŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
spânzurătoare s. f., g.-d. art. spânzurătorii; (obiecte) pl. spânzurători
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
spânzurătoare s. f., g.-d. art. spânzurătorii; (obiecte) pl. spânzurători
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
spânzurătoare s. f., g.-d. art. spânzurătorii; (obiecte) pl. spânzurători
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SPÂNZURĂTOARE s. 1. spânzurare, spânzurat, strangulare, (înv.) spânzurătură. (spânzurătoarea condamnatului.) 2. ștreang, (înv.) pierzări (pl.). (A ajuns la spânzurătoare.) 3. (concr.) (pop.) furci (pl.), (prin Transilv.) acăstău. (S-a ridicat o spânzurătoare.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SPÎNZURĂTOARE s. 1. spînzurare, spînzurat, (înv.) spînzurătură. (~ condamnatului.) 2. ștreang, (înv.) pierzări (pl.). (A ajuns la ~.) 3. (pop.) furci (pl.), (prin Transilv.) acăstău. (S-a ridicat o ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Opus igne, autor patibulo dignus (lat. „Opera e vrednică de foc; autorul, de spînzurătoare”) – e rezoluția pe care cenzura maghiară a pus-o pe Cronica Românilor și a altor neamuri învecinate, scrierea principală a lui Gh. Șincai. Din această cauză lucrarea n-a văzut lumina tiparului decît mai tîrziu, la Iași (1853), după moartea cărturarului ardelean. Astăzi, expresia se mai citează la modul ironic în legătură cu o lucrare care nu merită să fie luată în considerare. LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
substantiv feminin (F116) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
spânzurătoare, spânzurătorisubstantiv feminin
- 1. Spânzurare. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: spânzurare
- Condamnat la spânzurătoare. DLRLC
- Ducîndu-se la rai, ca și cum ar fi mers la spînzurătoare. CREANGĂ, P. 317. DLRLC
-
- 2. Instrument de execuție alcătuit de obicei dintr-un stâlp de care se atârnă o funie prevăzută cu un laț în care se introduce capul condamnatului la moarte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Sub cerul cenușiu de toamnă... spînzurătoarea nouă și sfidătoare, înfiptă la marginea satului, întindea brațul cu ștreangul spre cîmpia neagră. REBREANU, P. S. 11. DLRLC
- Cine știe dacă prin relele purtări nu-și va sfîrși viața într-o spînzurătoare. NEGRUZZI, S. II 261. DLRLC
- A merge (undeva) ca la spânzurătoare = a merge undeva în mod silit. NODEX
-
etimologie:
- Spânzura + -ătoare. DEX '98 DEX '09