spadă [At: ȘINCAI, ÎNV. 5 / V: (înv) ~die / Pl: ~de, (rar) spede, spăzi, spezi / E: it spada] 1 Veche armă de luptă formată dintr-o lamă de oțel lungă și îngustă, cu profil triunghiular, prevăzută cu un mâner și o gardă la un capăt, iar la celălalt cu un vârf ascuțit pentru împuns Si: paloș, (îvp) spată¹ (21), (îrg) șpangă, (înv) pală². 2 Sabie lată, cu lama dreaptă și cu două tăișuri Si: paloș, (îvp) spată¹, (îrg) șpangă, (înv) pală². 3 (Îs) Film de capă și ~ Film de aventuri eroice și cavalerești a cărui acțiune se plasează în epoca medievală. 4 (Înv; îe) ~da lui Damocles Sabia lui Damocles. 5 Armă sportivă formată dintr-o lamă îngustă de oțel și mâner, folosită la scrimă. 6 (Pex) Probă de scrimă practicată cu spada (5).

SPADĂ, spade, s. f. 1. Armă formată dintr-o lamă dreaptă cu care se poate împunge și tăia. V. sabie. Erai și tu haiduc, moșnege, Cînd domni vicleni jurau pe spadă Să sfarme sfînta noastră lege. GOGA, P. 17. Ștefan spada și-o ridică Și pornește-n sîrg spre văi. COȘBUC, P. II 113. Să-mi vezi fagul încărcat, Încărcat și zorzonat, Cu pistoale ghintuite Și cu spade ascuțite. TEODORESCU, P. P. 508. ◊ Fig. (Simbolizînd forța, puterea, stăpînirea) Rămîneți în umbră sfîntă, Basarabi și voi Mușatini, Descălecători de țară, dătători de legi și datini, Ce cu plugul și cu spada ați întins moșia voastră. EMINESCU, O. I 149. Este piemontez, supus prin urmare al spadei Italiei. KOGĂLNICEANU, S. A. 95. 2. Compus: pește-cu-spadă v. pește. – Pl. și: spăzi (COȘBUC, P. II 181), spede (TOPÎRCEANU, P. 55).

SPADĂ s.f. Armă albă (cu două tăișuri) cu care se poate tăia și împunge. ♦ (Sport) Probă de scrimă care se practică cu această armă. [Pl. -de. / < it. spada].

SPADĂ s. f. 1. armă albă (cu două tăișuri) cu care se poate tăia și împunge. 2. probă de scrimă cu această armă. (< it. spada)

SPADĂ ~e f. 1) Sabie triunghiulară și îngustă cu două tăișuri. 2) Probă sportivă de scrimă practicată cu această armă. /<it. spada

spadă f. 1. sabie lată cu două tăișuri: puciul de pe frunte-i cu spada mea voiu șterge AL.; 2. fig. luptă: spada va decide [It. spada].

*spadă f., pl. e (it spada, d. lat. spatha. V. spată). Sabie dreaptă (maĭ ales cum purtaŭ odinioară nobiliĭ, ĭar azĭ academiciĭ, eleviĭ școalelor de inginerie ș. a.).

spadă s. f., g.-d. art. spadei; pl. spade

spadă s. f., g.-d. art. spadei; pl. spade

spadă s. f., g.-d. art. spadei; pl. spade

spadă, pl. spade

spadă, -de.

SPADĂ s. 1. (Transilv. și Maram.) coardă. (~ se folosește în scrimă.) 2. sabie, (înv. și reg.) spată, (înv.) spangă. (Scoate ~!)

SPADĂ s. 1. (Transilv. și Maram.) coardă. (~ se folosește în scrimă.) 2. sabie, (înv. și reg.) spată, (înv.) spangă. (Scoate ~!)

SPÁDĂ s.f. (Iht.) Pește marin din fam. xiphiide (pești-sabie), numit și pește-cu-spadă sau xifie (Xiphias gladius), cu un corp fusiform de până la 4 m lungime, ca adult lipsit de solzi, caracterizat prin maxilarul superior alungit în formă de spadă, aprox. 1/3 din lungimea sa, lipsit de dinți, cu marginile ascuțite ca niște cuțite, iar cel inferior mult mai scurt. Se pescuiește preponderent în Marea Mediterană și în Atlantic, fiind foarte apreciat ca pește de consum, cu carne albă, delicată; it. pesce spada; fr. espadon; engl. swordfish; germ. Schwertfisch; v. sabie.