16 definiții pentru speculă
din care- explicative (11)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SPECULĂ, specule, s. f. 1. Comerț ilicit care constă în vinderea sau revinderea, cu prețuri exagerate, a unor mărfuri. 2. Tranzacție de bursă care constă în cumpărarea (și vânzarea) valorilor, cu scopul de a obține câștiguri din diferența de curs. – Din specula (derivat regresiv).
SPECULĂ, specule, s. f. 1. Comerț ilicit care constă în vinderea sau revinderea, cu prețuri exagerate, a unor mărfuri. 2. Tranzacție de bursă care constă în cumpărarea (și vânzarea) valorilor, cu scopul de a obține câștiguri din diferența de curs. – Din specula (derivat regresiv).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
speculă1 sf [At: GHICA, C. E. I, 103 / V: (reg) spic~, șp~ / Pl: ~le / E: specula] 1-4 (Asr) Speculație (1-4). 5 Exploatare excesivă a ceea ce poate aduce un venit (proprietăți, forță de muncă etc.). 6 Profit realizat prin speculă (5). 7 Comerț ilicit care constă în vinderea sau revinderea unor mărfuri, cu prețuri exagerate, în momentul în care acestea lipsesc de pe piață. 8 Infracțiune comisă prin practicarea speculei (7).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPECULĂ, specule, s. f. 1. Mod de exploatare constînd în acapararea și dosirea de mărfuri și în vinderea lor cu prețuri ridicate, în momentele de lipsă. Și aci trebuie o mînă de fier! aprobă ministrul. O mînă de fier care să stîrpească specula. C. PETRESCU, C. V. 110. 2. Tranzacție de bursă, constînd în vînzarea și cumpărarea valorilor cu scopul de a obține cîștiguri din diferența de curs.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SPECULĂ s.f. 1. Exploatare constînd în dosirea de mărfuri și vinderea lor cu suprapreț în momentele cînd lipsesc de pe piață. 2. Tranzacție de bursă constînd în vînzare-cumpărare de valori cu scopul de a obține cîștiguri mari; speculație. [< specula].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SPECULĂ s. f. 1. comerț ilicit prin dosirea de mărfuri și vinderea lor, cu suprapreț. ◊ dare de bani cu dobândă mai mare decât cea legală. 2. speculație (2). (< specula)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SPECULĂ ~e f. Vânzare a mărfurilor care lipsesc pe piață. [G.-D. speculei] /v. a specula
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
speculă f. combinațiune de finanțe, întreprindere de bancă, de comerț.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*spéculă f., pl. e (din speculez, ca deranj, ramburs din deranjez, rambursez. Lat. it. spicula înseamnă „observatoriŭ”). Trafic, operațiune negustorească (maĭ ales ilicită): case de speculă (de dat cu chirie), acesta face speculă din toate. – Vulg. șpículă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spiculă1 sf vz speculă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șpiculă sf vz speculă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șpículă, V. speculă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
speculă (practicarea de prețuri exagerate) s. f., g.-d. art. speculei; pl. specule
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
speculă s. f., g.-d. art. speculei; pl. specule
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
speculă s. f., g.-d. art. speculei; pl. specule
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SPECULĂ s. 1. speculație. (~ cu valori economice.) 2. (înv.) precupie. (Condamnat pentru ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SPECULĂ s. 1. speculație. (~ cu valori economice.) 2. (înv.) precupie. (Condamnat pentru ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
speculă, speculesubstantiv feminin
- 1. Comerț ilicit care constă în vinderea sau revinderea, cu prețuri exagerate, a unor mărfuri. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Și aci trebuie o mînă de fier! aprobă ministrul. O mînă de fier care să stîrpească specula. C. PETRESCU, C. V. 110. DLRLC
- 1.1. Dare de bani cu dobândă mai mare decât cea legală. MDN '00
-
- 2. Tranzacție de bursă care constă în cumpărarea (și vânzarea) valorilor, cu scopul de a obține câștiguri din diferența de curs. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- specula DEX '09 DEX '98 DN