SPIRALĂ, spirale, s. f. Curbă plană descrisă de un punct, care se rotește în jurul unui punct fix, depărtîndu-se din ce în ce mai mult de el; p. ext. obiect care are această formă, fiecare dintre rotocoalele acestui obiect. Spirale de sîrmă fierbinte. BOGZA, A. Î. 482. ◊ (Poetic) Vîrtejurile fumurii ale norilor furtunoși din martie care-și răsuceau și-și desfăceau spiralele de abur negru. DUMITRIU, N. 14. ◊ Fig. [Bătăile] se opriră în două răstimpuri și porniră ș-a treia oară; apoi rămaseră numai spiralele ecourilor, pînă ce se stînseră și ele. SADOVEANU, Z. C. 146. Cîteva discursuri își despletiră spiralele, un cor de glasuri armonioase... se înălță după o perdea de chiparoși. ANGHEL, PR. 40. ◊ Loc. adj. și adv. În spirală = în formă de spirală; răsucit, încolăcit. Obosi, i se păru că de multe ceasuri nu face decît să rătăcească de jur împrejur în spirală prin pădure. DUMITRIU, V. L. 140. Vartolomeu Diaconu răsuci mîna în spirală deasupra capului, într-un gest care însemna că de aceasta nu poartă el grijă. C. PETRESCU, A. 347.

SPIRALĂ, spirale, s. f. Curbă plană descrisă de un punct care se rotește în jurul unui punct fix, depărtîndu-se din ce în ce mai mult de el; p. ext. obiect care are această formă. ◊ Loc. adj. și adv. În spirală = în formă de spirală; răsucit, încolăcit. – Fr. spirale.

SPIRALĂ s.f. Curbă plană care se învîrtește în jurul unui punct central, depărtîndu-se din ce în ce mai mult de acest punct; (p. ext.) obiect, mișcare care are această formă. [< fr. spirale, cf. lat. spira – înfășurare].

SPIRALĂ s. f. curbă plană care se învârtește în jurul unui punct central, depărtându-se din ce în ce mai mult. (< fr. spirale)

SPIRALĂ ~e f. 1) Curbă plană deschisă care se rotește în jurul unui punct central fix, depărtându-se din ce în ce mai mult de acesta. * În ~ în formă de rotocol. 2) Obiect în forma unei astfel de curbe. /<fr. spiral, germ. Spiral

spirală f. curbă ce se învârtește depărtându-se din ce în ce mai mult dela centrul ei.

spiral, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) șp~ / Pl: ~i, ~e / E: fr spiral(e), ger Spiral] 1 a Care are formă de spirală (2) Si: spiralat, (rar) spiralic, spiraliform Vz melcat. 2 sf, (înv) sm (Gmt) Curbă plană deschisă care se desfășoară în jurul unui punct sau ax Si: sfredel, spiră¹ (1). 3-4 sf (Pex) Mișcare sau obiect care are formă de spirală (2). 5-6 sf (Îljv) În ~ă (Care este) în formă de spirală (2). 7 sf (Spc) Evoluție normală de zbor în care aeronava descrie în spațiu o curbă asemănătoare unei spirale (2). 8 sn (Reg; îf șp~) Trior.

*spirál, -ă adj. (mlat. spiralis, d. lat. spira, spiră). În formă de spirală: coarne spirale (ca la berbece). S. f., pl. e. Geom. Curbă care se învîrtește în prejuru eĭ depărtîndu-se din ce în ce de centru (forma melculuĭ saŭ a șurubuluĭ). Șir de cercurĭ de mărime egală unite pin capetele lor așa cum ar fi o sîrmă de otel răsucită și pusă într’o teavă ca să împingă ceva cînd va fi apesată. În spirală, în formă de spirală: o scară în spirală. V. zigzag.

spirală s. f., g.-d. art. spiralei; pl. spirale

spirală s. f., g.-d. art. spiralei; pl. spirale

spirală s. f., pl. spirale

SPIRALĂ s. 1. răsucitură, spiră. (~ unui arc.) 2. (rar) sfredel. (~ele unui burghiu.)

SPIRALĂ s. 1. răsucitură, spiră. (~ a unui arc.) 2. (rar) sfredel. (~ele unui burghiu.)