SPITAL, spitale, s. n. Instituție medicală curativă-profilactică în care sunt tratați bolnavii, accidentații sau răniții. [Pl. și: spitaluri] – Din germ. Spital.

spital [At: PRAV. MOLD. 52^r/15 / V: (îrg) șp~, șpitali, (înv) os~, ospitale, ~lie sf, ~ion sm, șpitaliu, ~iu, (reg) ispitai, is~, ispitaliu, ișpitaliu, ișpitai, ișp~, ișpitar, șpitai, șpitală sf, șpitar sm / Pl: ~e, (înv) ~uri, (10) ~i sm / E: ngr σπιτάλι,, ger Spital, lat hospitale, fr hôpital; ispital, ișpital, ișpitar < mg ispitál(y)] 1 sn (Înv; șîs ~ pentru săraci, ~ de obște) Instituție filantropică în care erau primiți bolnavii sau bătrânii lipsiți de resurse materiale pentru îngrijire și tratament Si: (înv) bolniță (1). 2 sn Instituție medicală curativ profilactică, în care sunt îngrijiți și tratați oamenii bolnavi, răniți etc. și unde se studiază bolile Si: bolniță. 3 sn (Pex) Clădire în care își are sediul spitalul (2) Si: (înv) bolniță. 4 sn (Pex) Personalul dintr-un spital (2). 5 sn (Înv; îs) ~ de naștere Maternitate. 6 sn (Îs) ~ de psihiatrie, (fam) ~ de nebuni, (reg) șpitaru nebunilor, șpitala bolindă, ișpitar de bolânzi, șpital pentru ai nărozi Ospiciu. 7 sn Clădire special amenajată în care sunt îngrijite animalele bolnave Si: (înv) bolniță (2) 8 sn (Arg) Închisoare. 9 sn (Arg) Palton. 10 sm (Îvr; îf ~iu) Infirmier.

SPITAL, spitale, s. n. Instituție medicală în care sunt internați bolnavii, accidentații sau răniții. [Pl. și: spitaluri] – Din germ. Spital.

SPITAL, spitale, s. n. Instituție medicală în care sînt internați bolnavii, accidentații sau răniții pentru a fi îngrijiți. Prietenul tău e dus la spital; o să se facă sănătos. SADOVEANU, M. C. 109. Doctorul... e hotărît să mă trimeată în țară la spital. CAMIL PETRESCU, U. N. 343. El muri în spitalul de alienați – palid, mut pînă-n ultimul moment, preocupat pare că de a ascunde un secret mare. EMINESCU, N. 40. ◊ Spital unificat v. unificat. – Pl. și: spitaluri (SAHIA, N. 118, GOLESCU, Î. 32). – Variantă: (regional) șpitai (HODOȘ, P. P. 131) s. n.

SPITAL s.n. Instituție medicală în care sunt internați și tratați bolnavii. [< germ. Spital].

SPITAL s. n. instituție medicală în care sunt internați și tratați bolnavii. (< germ. Spital)

SPITAL ~e n. 1) Instituție curativ-profilactică, în care bolnavii sunt internați pentru a li se acorda asistența medicală necesară. 2) Clădire în care se află această instituție. /<germ. Spital, lat. hospitale, fr. hôpital

spital n. casă de primit și de îngrijit bolnavii lipsiți de mijloace. [Nemț. SPITAL].

spitál n, pl. e (ngr. spitáli, d. it. spedale, ospedale, ospitale, care vine d lat. hospitale, de unde vine și fr. hôpital, germ. spital, rus. gospitálĭ, rut. špitál, ung. ispotály. V. ospitalier, otel, ospăț). Casă de bolnavĭ: spitalele Spiridoniiĭ din Moldova, ale Eforiiĭ din București. – În nord șpital.

spitaiu sn vz spital

spitalie sf vz spital

spitalion sm vz spital

șpitai sn vz spital

șpital sn vz spital

ȘPITAI s. n. v. spital.

navă-spital s. f. (mar.) Navă amenajată ca spital ◊ „Nava-spital «Britannicus» a fost torpilată de germani în 1916.” R.l. 24 XI 76 p. 6. ◊ „Primele două filme înfățișează peregrinările scafandrilor de pe «Calypso» pe nava-spital «Britanic» scufundată în 1916.” R.l. 4 I 78 p. 6; v. și Sc. 18 X 77 p. 5, R.l. 29 XII 77 p. 6 (din navă + spital, după fr. navire-hôpital; LTP)

policlinică-spital s. f. Spital care funcționează și ca policlinică ◊ „Policlinica-spital are un laborator și o farmacie.” Sc. 24 XII 66 p. 2 (din policlinică + spital)

spital-policlinică s. n. Spital în care funcționează o policlinică ◊ „La Hârșova s-a dat în folosință un nou spital-policlinică.” Sc. 24 XII 66 p. 2 (din spital + policlinică)

șpitál, V. spital.

spital s. n., pl. spitale

spital s. n., pl. spitale

spital s. n., pl. spitale

spital

spital, -le.

spital (-le), s. f. – 1. Instituție medicală pentru îngrijirea bolnavilor. – 2. (Arg.) Palton, haină. – Var. spital, Trans. șpital. Mr. spital. It. ospitale, prin intermediul ngr. σπιτάλι, cf. tc. ispitalia, bg. spital și var. din germ. Spital, cf. sb., cr. špitalj, pol. szpital, mag. ispitály (Cihac, II, 392; Borcea 206; după părerea greșită a lui Graur, BL, XVI, 100, spital ar fi o falsă regresiune a lui șpital). – Der. spitalagiu, s. m. (infirmier); spitalagioaică, s. f. (infirmieră); spitalicesc, adj. (de spital).

spital, spitale s. n. 1. (intl., înv.) palton; pardesiu. 2. (friz., înv.) loțiune dezinfectantă aplicată după ras.

SPITAL s. (MED.) (înv.) bolniță, ospital.

SPITAL s. (MED.) (înv.) bolniță, ospital.

INSTITUȚII SANITARE. Subst. Spital, bolniță (înv.), clinică, policlinică. Sanatoriu, casă de sănătate (înv.), preventoriu, curatorium (înv.); stațiune, stațiune balneară, stațiune balneoclimaterică, băi. Casă de nașteri, maternitate. Casă de nebuni, ospiciu, balamuc, mărcuță (fam.). Leprozerie. Lazaret (rar). Dispensar, ambulatoriu. Cabinet medical; cabinet dentar. Infirmerie. Circumscripție sanitară, circă (fam.). Salvare, ambulanță; caravană sanitară. Punct medical (sanitar), punct de prim ajutor. Sanepid. Institut de medicină. Institut de igienă. Academie medicală. Farmacie, spițerie (pop.), apotecă (reg.), potică (reg.); punct farmaceutic. Adj. Spitalicesc, clinic; sanatorial; ambulatoriu; sanitar, medical, medico-sanitar; balneoclimateric, balneoclimatic, balneologie. Vb. A spitaliza, a interna, a dispensariza. V. boală, doctor, însănătoșire, medicament, medicină, sănătate, tratament medical.