7 definiții pentru spoit (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SPOIT2, -Ă, spoiți, -te, adj. 1. Acoperit cu un strat subțire de var; văruit. 2. (Despre obiecte, vase metalice) Acoperit cu un strat subțire de metal protector. 3. (Peior.) Fardat. – V. spoi.
SPOIT2, -Ă, spoiți, -te, adj. 1. Acoperit cu un strat subțire de var; văruit. 2. (Despre obiecte, vase metalice) Acoperit cu un strat subțire de metal protector. 3. (Peior.) Fardat. – V. spoi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
spoit2, ~ă a [At: MÂNCĂRILE, 92/10 / Pl: ~iți, ~e / E: spoi] 1 (Îvp; d. obiecte de metal, lemn etc.) Poleit2. 2 Acoperit cu un strat subțire protector de cositor Si: cositorit2 (2). 3 Acoperit cu un strat subțire de var Si: văruit, (reg) muruit. 4 (Pfm; prt) Fardat2. 5 (Reg; d. oameni) Blond. 6 (Mun) Nebunatic.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPOIT2, -Ă, spoiți, -te, adj. 1. Văruit. O odaie cu tavanul de bîrne spoite. DUMITRIU, N. 125. 2. (Despre obiecte de metal) Acoperit cu un strat subțire de metal (care nu coclește). V. poleit, suflat. Căldărarii pletoși cu tingirile de aramă spoite în cîrcă. C. PETRESCU, A. R. 8. 3. (Peiorativ) Sulimenit, fardat. Era... spoită, voind să se arate mai albă și mai rumenă de cum era aievea. ISPIRESCU, U. 21.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SPOIT adj. 1. v. văruit. 2. v. cositorit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SPOIT adj. v. fardat, lipit, machiat, muruit, vopsit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SPOIT adj. 1. văruit, (reg.) muruit. (Cameră ~.) 2. cositorit. (Vas de aramă ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
spoit adj. v. FARDAT. LIPIT. MACHIAT. MURUIT. VOPSIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
spoit, spoităadjectiv
-
- O odaie cu tavanul de bîrne spoite. DUMITRIU, N. 125. DLRLC
-
- 2. (Despre obiecte, vase metalice) Acoperit cu un strat subțire de metal protector. DEX '09 DLRLCsinonime: cositorit
- Căldărarii pletoși cu tingirile de aramă spoite în cîrcă. C. PETRESCU, A. R. 8. DLRLC
-
-
- Era... spoită, voind să se arate mai albă și mai rumenă de cum era aievea. ISPIRESCU, U. 21. DLRLC
-
etimologie:
- spoi DEX '09 DEX '98