sporire [At: MINEIUL (1776), 2 (prefață) / Pl: ~ri / E: spori¹] 1 (Înv; asr) Progres. 2 Înmulțire. 3 (Cu sens dimensional) Depășire a limitelor inițiale ale unei suprafețe, ale unui volum etc. Si: creștere (2), extindere (2), lărgire, mărire. 4 (Cu sens intensiv) Depășire a intensității, a forței etc. inițiale Si: creștere (11), intesificare, întărire, întețire, mărire.

SPORIRE, sporiri, s. f. Acțiunea de a spori; creștere, înmulțire, mărire. Cu cît se dezvoltă o societate, cu atît se simt mai multe trebuințe care cer o proporțională sporire de organe, cu funcțiuni și meniri speciale. VLAHUȚĂ, O. AL. I 25. Popoarele nu pot ajunge la adevărata civilizație decît prin cultivarea și dezvoltarea facultăților naționale și sporirea bunei stări materiale. KOGĂLNICEANU, S. A. 102.

sporire f. creștere în întindere, mărire: sporirea țării strămoșești OD.

sporíre f. Mărire, augmentare: sporirea bogățiiĭ naționale.

sporire s. f., g.-d. art. sporirii; pl. sporiri

sporire s. f., g.-d. art. sporirii; pl. sporiri

sporire s. f., g.-d. art. sporirii; pl. sporiri

SPORIRE s. 1. v. mărire. 2. mărire, multiplicare, (livr.) augmentare. (~ unei cantități de câteva ori.) 3. v. înmulțire. 4. v. extindere. 5. creștere, mărire, (livr.) augmentare. (~ fondului de rulment.) 6. v. majorare. 7. creștere, mărire, ridicare. (~ nivelului de trai.) 8. v. intensificare.

SPORIRE s. 1. mărire, rotunjire. (~ averii cuiva.) 2. mărire, multiplicare, (livr.) augmentare. (~ unei cantități de cîteva ori.) 3. creștere, înmulțire, mărire. (~ numărului de participanți la...) 4. creștere, extindere, lărgire, mărire. (~ suprafețelor însămînțate.) 5. creștere, mărire, (livr.) augmentare. (~ fondului de rulment.) 6. creștere, majorare, mărire, ridicare, scumpire, suire, urcare. (~ prețurilor.) 7. creștere, mărire, ridicare. (~ nivelului de trai.) 8. creștere, intensificare, întărire, întețire, mărire. (~ vitezei vîntului.)

Sporire ≠ diminuare, micșorare, reducere, scădere