sportiv, ~ă [At: ALEXI, W. / Pl: ~i, ~e / E: fr sportif] 1-2 smf, a (Persoană) care practică sportul (1) Si: (rar) sportist, (liv) sportsman (1). 3-4 a Care aparține sportului (1) sau sportivului (1). 5-6 a, av Privitor la sport (1). 7 a Care servește la practicarea sporturilor. 8 a Care este în conformitate cu regulile sportului (1). 9 a (Îs) Întrecere (sau întâlnire) ~ă, concurs ~ Competiție sportivă la care participanții se întrec în vederea stabilirii unei ierarhii. 10 a Care denotă practicarea unui sport (2).

SPORTIV¹, -Ă, sportivi, -e, adj. Care ține de sport, care privește sportul, care servește la practicarea sporturilor sau e în conformitate cu regulile și obiceiurile sporturilor. Stadionul sportiv din Parcul de cultură și sport «23 August» cuprinde peste 80000 de locuri, constituind o însemnată podoabă a Bucureștiului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2729. ◊ Întîlnire (sau întrecere) sportivă sau concurs sportiv = competiție la care participanții se întrec în vederea stabilirii unui clasament de măiestrie sportivă. În preajma marilor întreceri sportive ce vor începe peste două zile, oamenii muncii din țara noastră înconjoară cu dragoste pe membrii loturilor noastre naționale. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2729. ♦ Care se ocupă cu sportul, care practică sportul, care dovedește că cineva practică sporturile. Unul... cu înfățișare sportivă, tînăr... celălalt mai în vîrstă. C. PETRESCU, Î. II 245. Crescută între două mări – Baltică și Albă – femeia Leningradului, femeia nordică, este sportivă, doritoare de soare și de viață. SAHIA, U.R.S.S. 30.

SPORTIV, -Ă adj. Referitor la sport, care aparține sportului; folosit la practicarea sportului. ♦ Care practică sportul. // s.m. și f. Amator, iubitor de sport; cel care practică sportul. [< fr. sportif].

SPORTIV, -Ă I. adj. 1. referitor la sport, care aparține sportului. 2. care respectă regulile sportului. II. adj., s. m. f. (cel) care practică sportul. (< fr. sportif)

SPORTIV² ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de sport; propriu sportului. Costum ~. ◊ Asociație ~ă asociație care organizează și cultivă anumite sporturi. 2) Care este în conformitate cu regulile sportului. Ținută ~ă. /<fr. sportiff

sportiv a. ce ține de sport: revistă sportivă.

*sportív, -ă adj. (d. sport). De sport: ocupațiunĭ sportive.

sportiv-turistic, -ă adj. Cu caracter sportiv și turistic ◊ „Calendarul sportiv-turistic cuprinde de asemenea manifestări în cadrul «Cupei cutezătorilor» la minifotbal.” R.l. 9 VII 74 p. 5; v. și cultural-artistic (din sportiv + turistic)

sportiv adj. m., s. m., pl. sportivi; adj. f., s. f. sportivă, pl. sportive

sportiv adj. m., s. m., pl. sportivi; adj. f., s. f. sportivă, pl. sportive

sportiv adj. m., s. m., pl. sportivi; f. sg. sportivă, pl. sportive