12 definiții pentru spulberătură
din care- explicative DEX (7)
- ortografice DOOM (3)
- sinonime (2)
Explicative DEX
SPULBERĂTURĂ, spulberături, s. f. (Rar) Zăpadă, praf, frunze etc. spulberate de vânt; p. ext. lucruri împrăștiate, răspândite în toate părțile. – Spulbera + suf. -ătură.
SPULBERĂTURĂ, spulberături, s. f. (Rar) Zăpadă, praf, frunze etc. spulberate de vânt; p. ext. lucruri împrăștiate, răspândite în toate părțile. – Spulbera + suf. -ătură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
spulberătură sf [At: MARIAN, D. 342 / V: (reg) ~băr~, ~bur~, ~urbălă~ / Pl: ~ri / E: spulbera + -ătură] 1 Zăpadă, praf, frunze etc. împrăștiate de vânt. 2 (Pex; csc) Lucruri împrăștiate. 3 (Reg) Lamura făinii. 4 (Reg) Boală de piele care se prezintă sub formă de furuncule, erupții, pete roșii, bășicuțe etc. însoțite de mâncărime Si: (pop) spurc (4), spurcat1 (6), spurcăciune (2), (îrg) spuză (13). 5 (Bot; Buc) Dumbeț (Teucrium chamaedrys).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPULBERĂTURĂ, spulberături, s. f. Zăpadă spulberată de vînt. Era atîta spulberătură de zăpadă, încît ți se părea că se dărîmă cerul. SANDU-ALDEA, U. P. 60. ♦ (Cu sens colectiv) Lucruri spulberate, împrăștiate. De jur împrejur sta în iarbă o largă spulberătură de fulgi cenușii, ca după o încăierare între vulturi. GALACTION, O. I 168.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
spulberătură f., pl. ĭ. Lucru spulberat de vînt (de ex., zăpadă).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spulbărătură sf vz spulberătură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spulburătură sf vz spulberătură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spurbălătură sf vz spulberătură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
spulberătură (rar) s. f., g.-d. art. spulberăturii; pl. spulberături
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
spulberătură (rar) s. f., g.-d. art. spulberăturii; pl. spulberături
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
spulberătură s. f., g.-d. art. spulberăturii; pl. spulberături
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
SPULBERĂTURĂ s. v. dumbeț.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
spulberătură s. v. DUMBEȚ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
spulberătură, spulberăturisubstantiv feminin
- 1. Zăpadă, praf, frunze etc. spulberate de vânt. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Era atîta spulberătură de zăpadă, încît ți se părea că se dărîmă cerul. SANDU-ALDEA, U. P. 60. DLRLC
- 1.1. Lucruri împrăștiate, răspândite în toate părțile. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- De jur împrejur sta în iarbă o largă spulberătură de fulgi cenușii, ca după o încăierare între vulturi. GALACTION, O. I 168. DLRLC
-
-
etimologie:
- Spulbera + -ătură. DEX '98 DEX '09