17 definiții pentru spătar (obiect)
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SPĂTAR1, spătare, s. n. Parte mai înaltă a unui scaun, fotoliu etc., care servește pentru a sprijini spatele persoanei care stă pe ele; rezemătoare, spetează. – Spată + suf. -ar.
SPĂTAR1, spătare, s. n. Parte mai înaltă a unui scaun, fotoliu etc., care servește pentru a sprijini spatele persoanei care stă pe ele; rezemătoare, spetează. – Spată + suf. -ar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
spătar3 [At: CIHAC, I, 259 / V: (reg) ~e sf, ~ac, spatâr, spet~ / Pl: ~e / E: spate + -ar] 1 sn Parte a unui scaun, a unui fotoliu, a unei bănci etc. de care își reazămă spatele cel care șade pe acesta Si: spate (62), spetează (2), rezemătoare, (îrg) spată1 (12). 2 sn Partea mai înaltă dinspre perete a unui pat, a unei canapele etc. 3 sn (Îrg; pex) Scaun cu spătar3 (1). 4 sn (Pgn) Scaun. 5 sn (Pgn) Fotoliu. 6 sn (Pop) Perete de bârne (sau bârnă) care servește ca rezemătoare pentru ciobanii care mulg oile Si: (reg) spate (63), spătel (1). 7 sn (Reg) Construcție rudimentară, de obicei formată din trei pereți, în care se mulg oile Si: (reg) spate (64), spătel (2). 8 sn Strungă pe unde ies oile din țarc. 9 sn (Reg) Grebănar. 10 sn (Mol) Fiecare dintre scândurile care despart ciocanele la piuă. 11-12 sf (Îrg; îf ~e) Spate1 (43-44). 13 sf (Mun; îf ~e) Parte a unui obiect de îmbrăcăminte care acoperă spatele. 14 sf (Mun; îe) A tăia ploșpările și a cârpi ~ele A fi foarte sărac. 15 sn (Reg; îf spet~) Jerseu deschis în față.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPĂTAR2, spătare, s. n. Spetează, rezemătoare (la scaune). Călugărița se așezase într-un scaun cu spătar și cu rezămătoare de brațe. SADOVEANU, P. M. 66. Îl invită să se așeze pe banca de lemn, cu spătar. C. PETRESCU, Î. II 181.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SPĂTAR1, spătare, s. n. Spetează a unui scaun. – Din spată2 + suf. -ar.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de pan111
- acțiuni
SPĂTAR1 ~e n. 1) Parte mai înaltă a unui scaun sau a unui fotoliu de care își sprijină spatele persoana ce stă pe ele; spetează; rezemătoare. 2) Parte a hamului care se așază pe spatele calului. /spate + suf. ~ar
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
spătar n. 1. spate de scaun; 2. partea hamului ce acopere spatele calului.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
2) spătár n., pi. e (d. spată, omoplat). Mold. Rezemătoarea scaunuluĭ, numită și spătează și spetează. Partea hamuluĭ care se pune pe spinarea caluluĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spatâr sn vz spătar3
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spătare sf vz spătar3
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spetor sn vz spătar3
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
spătar1 (obiect) s. n., pl. spătare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
spătar2 (obiect) s. n., pl. spătare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
spătar (obiect) s. n., pl. spătare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SPĂTAR s. v. gâtar, strungă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SPĂTAR s. 1. rezemătoare, spate, spetează, (înv. și reg.) spată. (~ la un scaun.) 2*. (reg.) spate. (~ la o stână.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
spătar s. v. GÎTAR. STRUNGĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SPĂTAR s. 1. rezemătoare, spate, spetează, (înv. și reg.) spată. (~ la un scaun.) 2.* (reg.) spate. (~ la o stînă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
spătar, spătaresubstantiv neutru
- 1. Parte mai înaltă a unui scaun, fotoliu etc., care servește pentru a sprijini spatele persoanei care stă pe ele. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: rezemătoare spetează
- Călugărița se așezase într-un scaun cu spătar și cu rezămătoare de brațe. SADOVEANU, P. M. 66. DLRLC
- Îl invită să se așeze pe banca de lemn, cu spătar. C. PETRESCU, Î. II 181. DLRLC
-
- 2. Parte a hamului care se așază pe spatele calului. NODEX
etimologie:
- Spată + -ar. DEX '98 DEX '09