15 definiții pentru stânjenire
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
STÂNJENIRE, stânjeniri, s. f. Faptul de a (se) stânjeni. ♦ Sfială, jenă, ezitare. [Var.: (pop.) stânjinire s. f.] – V. stânjeni.
STÂNJENIRE, stânjeniri, s. f. Faptul de a (se) stânjeni. ♦ Sfială, jenă, ezitare. [Var.: (pop.) stânjinire s. f.] – V. stânjeni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
stânjenire sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: ~jinire / Pl: ~ri / E: stânjeni] 1 Stinghereală (1). 2 Stingherire (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STÂNJINIRE s. f. v. stânjenire.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STÂNJINIRE s. f. v. stânjenire.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
stângenire sf vz stânjinire1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
stânginire sf vz stânjinire1 corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
stânjinire2 sf vz stânjenire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
stânjinire sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: ~ngenire, ~nginire / Pl: ~ri / E: stânjini1] (Înv) 1 Măsurare cu stânjenul (1). 2 Întindere a mâinii (pentru a lovi).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STÎNJENIRE, stînjeniri, s. f. (Și în forma stînjinire) Faptul de a stînjeni. 1. Împiedicare, piedică, oprire (de la o acțiune). Stînjinirile și toate rugăciunile ce îmi făcea toate rudele... ca să nu mai plec. GORJAN, H. II 69. 2. Sfială, ezitare, jenă. Musafirul face haz cu oarecare stînjenire, apoi se ridică. SADOVEANU, O. V 336. – Variantă: stînjinire s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STÎNJINIRE s. f. v. stînjenire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
stânjenire s. f., g.-d. art. stânjenirii; pl. stânjeniri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
stânjenire s. f., g.-d. art. stânjenirii; pl. stânjeniri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
stânjenire s. f., g.-d. art. stânjenirii; pl. stânjeniri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
STÂNJENIRE s. 1. deranjare. 2. jenă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
STÎNJENIRE s. 1. deranjare, incomodare, jenare, stinghereală, stingherire, stînjeneală, tulburare, (livr.) conturbare, (pop.) zăticnire. (~ cuiva de la lucru.) 2. jenă, rușine, sfială, sfiiciune, stinghereală, stînjeneală, (pop.) rușinare, (înv. și reg.) rușință, (înv.) stideală, stidință, stidire. (Un sentiment de ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
stânjinire, stânjiniri, s.f. (înv.) 1. măsurare cu stânjenul. 2. întindere a mâinii (pentru a lovi).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
stânjenire, stânjenirisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a (se) stânjeni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.1. Împiedicare, piedică, oprire (de la o acțiune). DLRLCsinonime: deranjare oprire piedică împiedicare
- Stînjinirile și toate rugăciunile ce îmi făcea toate rudele... ca să nu mai plec. GORJAN, H. II 69. DLRLC
-
-
- Musafirul face haz cu oarecare stînjenire, apoi se ridică. SADOVEANU, O. V 336. DLRLC
-
-
etimologie:
- stânjeni DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.