stârnire sf [At: VALIAN, V. / Pl: ~ri / E: stârni] 1 Mișcare, deranjare din loc a prafului, a frunzelor, a pietrelor etc. (făcându-le să pornească, să plutească, să zboare etc. prin aer) Si: înălțare, răscolire, ridicare, (rar) stârneală (1). 2 Răscolire a păsărilor, a animalelor etc. din locurile (ascunse) în care se află Si: bătaie (31), (rar) stârneală (2), (înv) scornire Vz: goană, gonire, hăituială, hăituire. 3 (Rar) Asmuțire (1). 4 Declanșare bruscă (și cu putere) a vântului, a viscolului etc. Si: iscare, izbucnire, începere, (rar) scociorâre, stârneală (3). 5 (Îrg) Trezire. 6 (Rar) Declanșare (2). 7 (Pop) Scornire (4). 8 Contribuire la apariția sau la dezvoltarea unui eveniment, a unui fenomen etc. Si: cauzare (1), declanșare (2), determinare (7), dezlănțuire (2), generare (2), iscare, naștere, pricinuire, producere, provocare, trezire, (rar) prilejuire, ridicare, stârneală (8), trezit¹, (înv) prilejire, scornire. Determinare a existenței unui fenomen, unei stări sufletești etc. Si: cauzare (1), declanșare (2), determinare (7), dezlănțuire (2), generare (3), iscare, naștere, pricinuire, producere, provocare, trezire, (rar) prilejuire, ridicare, stârneală (9), trezit¹, (înv) prilejire. 10 (Îvp; fam) Provocare.

STÎRNIRE, stîrniri, s. f. Acțiunea de a (se) stîrni; dezlănțuire. Nici mări să se răscolească de-a furtunelor stîrnire. CONACHI, P. 266.

stârnire s. f., g.-d. art. stârnirii; pl. stârniri

stârnire s. f., g.-d. art. stârnirii; pl. stârniri

stârnire s. f., g.-d. art. stârnirii; pl. stârniri

STÂRNIRE s. 1. v. hăituire. 2. v. asmuțire. 3. v. instigare. 4. v. dezlănțuire. 5. v. provocare.

STÎRNIRE s. 1. bătaie, goană, gonire, hăituială, hăituire, scornire, (pop.) zgornire. (~ vînatului din bîrlog.) 2. asmuțire, ațîțare, întărîtare, provocare, (pop.) zădărîre. (~ cîinilor.) 3. ațîțare, incitare, instigare, instigație, întărîtare, provocare, tulburare, (rar) incitație, provocație, (pop.) zădărîre. (~ maselor). 4. declanșare, dezlănțuire, iscare, izbucnire, începere, pornire, producere, venire, (înv. și reg.) scornire, (înv.) prorupere, prorupție. (Înainte de ~ vijeliei.) 5. creare, determinare, pricinuire, producere, provocare. (~ unei anumite stări.)