opțiuni
  • info

6 definiții pentru stătuleț

Explicative DEX

STĂTULEȚ, stătulețe, s. n. Diminutiv al lui stat1. – Stat1 + suf. -uleț.

STĂTULEȚ, stătulețe, s. n. Diminutiv al lui stat1. – Stat1 + suf. -uleț.

stătuleț sn [At: CONTEMP. 1954, 383, 4/4 / Pl: ~e / E: stat1 + -uleț] Stat1 mic.

STĂTULEȚ, stătulețe, s. n. Diminutiv al lui stat1 (1); țărișoară. Fondul social al piesei reflectă situația Germaniei din sec. al XVIII-lea, fărîmițată în sute de stătulețe. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 383, 4/4.

Ortografice DOOM

stătuleț s. n., pl. stătulețe

stătuleț s. n., pl. stătulețe

stătuleț s. n., pl. stălulețe

Intrare: stătuleț
stătuleț substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stătuleț
  • stătulețul
  • stătulețu‑
plural
  • stătulețe
  • stătulețele
genitiv-dativ singular
  • stătuleț
  • stătulețului
plural
  • stătulețe
  • stătulețelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stătuleț, stătulețesubstantiv neutru

  • 1. Diminutiv al lui stat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: țărișoară
    • format_quote Fondul social al piesei reflectă situația Germaniei din sec. al XVIII-lea, fărîmițată în sute de stătulețe. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 383, 4/4. DLRLC
etimologie:
  • Stat + -uleț. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.