8 definiții pentru stagnație
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
stagnație sf [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 12 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: lat stagnatio, ~onis, fr stagnation] (Înv) 1-4 Stagnare (1-4).
STAGNAȚIE s. f. (Neobișnuit) Stagnare, lipsă de activitate. Alții, mai pricepuți și cu mai multă dreptate, găsesc cauza acestei stagnații [a producției literare] în indiferența publicului. GHEREA, ST. CR. III 14. – Variantă:(învechit) stagnațiune (MACEDONSKI, O. IV 27) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STAGNAȚIE s. f. (Neobișnuit) Stagnare. – Fr. stagnation.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
stagnațiune sf vz stagnație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STAGNAȚIUNE s. f. v. stagnație.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*stagnațiúne f. (lat. stagnátio, -ónis). Starea lucrurilor stagnante: stagnațiunea apelor, a lucrărilor. – Și -áție și -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
STAGNAȚIE s. v. lâncezeală, lâncezire, stagnare, trenare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
stagnație s. v. STAGNARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
stagnațiesubstantiv feminin
- 1. Lipsă de activitate. DLRLCsinonime: lâncezeală lâncezire stagnare trenare
- Alții, mai pricepuți și cu mai multă dreptate, găsesc cauza acestei stagnații [a producției literare] în indiferența publicului. GHEREA, ST. CR. III 14. DLRLC
-
etimologie:
- stagnation DLRM