STAMPĂ, stampe, s. f. Operă de artă grafică, de obicei gravură sau litografie. În stampele și în albumurile lui se mai văd încă astăzi tipurile și costumele acelor slujitori, pușcași, hăitari, bătăiași, șoimari, care compuneau personalul vînătorilor din secolul trecut. ODOBESCU, S. III 144. În colțul din dreapta al stampei este un scut cu o coroană deasupra, înfățișînd o cetate cu trei turnuri. BĂLCESCU, O. I 221.

STAMPĂ s.f. Imagine imprimată după un desen gravat pe o placă de cupru sau de lemn; gravură. [< it. stampa].

STAMPĂ s. f. imagine imprimată după un desen gravat pe o placă de cupru sau de lemn; gravură. (< it. stampa)

STAMPĂ ~e f. Imagine obținută prin reproducerea de pe o placă gravată sau litografiată; gravură. /<it. stampa, ngr. stámpa

stampă f. 1. tipar: a da în stampă; 2. gravură; 3. fig. pecete: stampa geniului OD.

* stámpă f., pl. e (fr. estampe, d. it stampa, d. germ. stampfen, a pisa, a bate din picioare de unde s’a dezvoltat înt. de „a tipări”. V. stambă, stampilă). Gravurĭ, figură tipărită saŭ litografiată. Fig. Stampilă caracteristică: stampa geniuluĭ.

stampă (gravură) s. f., g.-d. art. stampei; pl. stampe

stampă (gravură) s. f., g.-d. art. stampei; pl. stampe

stampă s. f., g.-d. art. stampei; pl. stampe

STAMPĂ s. gravură, (înv.) săpătură. (O ~ în lemn reprezentând...)

STAMPĂ s. gravură, (înv.) săpătură. (O ~ în lemn reprezentînd...)

POIANA STAMPEI, com. în jud. Suceava, situată în V depr. Dornelor, pe râul Dorna; 2.318 loc. (2003). Stație de c. f. Expl. de turbă, de andezit și dacit. Fabrică de șvaițer. Izvoare cu ape minerale carbogazoase. Rezervația naturală Tinovu Mare (677 ha) este o mlaștină oligotrofă în care vegetează exemplare de pin (Pinus sylvestris), numeroase alge (între care o specie endemică, Sphagnum wulfianum) și o specie rară de rogoz (Carex loliacea).