STATISTICĂ, statistici, s. f. 1. Evidență numerică, situație cifrică a unor fenomene (izolate sau de masă). Mijlocul cel mai simplu și mai obiectiv pe care putem să-l folosim pentru cunoașterea frecvenței sunetelor unei limbi este statistica. MACREA, F. 33. 2. Știință care, folosind calculul probabilităților, se ocupă cu studiul cantitativ al fenomenelor de masă, prezentate de elemente care au anumite caracteristici comune.

STATISTICĂ s.f. 1. Știință care, folosind calculul probabilităților, studiază fenomenele de masă din punct de vedere cantitativ. 2. Statistică matematică = ramură a matematicii care elaborează noțiunile și metodele specifice studiului statistic al colectivităților. 3. Numărătoare, socoteală, recensămînt. 4. Evidență numerică a unor fenomene izolate sau de masă. [Gen. -cii. / cf. fr. statistique, it. statistica].

STATISTICĂ ~ci f. 1) Știință care se ocupă cu studiul laturii cantitative a realităților înconjurătoare (din societate, natură etc.). ~ social-economică. 2) Evidență numerică. ~ca natalității. [G.-D. statisticii] /<germ. Statistik, statistisch, fr. statistique

statistică f. știință ce face cunoscut întinderea populațiunii, agricultura, industria, comerțul.

statistic², ~ă [At: CR (1829), 144/1 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr statistique] 1 sf Ansamblu de date numerice referitoare la un fenomen de masă, din natură sau din societate, culese, sistematizate, centralizate și prezentate Si: (înv) numărătoare. 2 sf (Înv) Descriere a unei țări din punct de vedere administrativ sau teritorial. 3 sf Tabel, histogramă sau altă reprezentare grafică a situației reale sau probabile a unui mare colectiv de elemente. 4 sf Activitate de culegere, prelucrare și valorificare a datelor privind fenomenele de masă, organizată de către stat în mod centralizat. 5 sf Știință care are ca obiect studierea fenomenelor de masă din punct de vedere cantitativ, cu metode proprii de analiză și descriere. 6 sf (Îs) ~ă matematică Ramură a matematicii care se ocupă cu elaborarea noțiunilor și a metodelor specifice studiului statistic al colectivităților. 7 sf (Îs) ~ă vitală Biostatistică (1). 8 sm (Înv) Statiscian. 9-10 av, a (Într-un mod) care ține de statistică (4). 11-12 a, av Privitor la statistică (4). 13-14 a, av Bazat pe statistică (4).

STATISTIC, -Ă I. adj. referitor la statistică. II. s. f. 1. ramură a matematicilor aplicate ale cărei principii decurg din teoria probabilităților și care se ocupă cu gruparea metodică și cu studiul seriilor de fapte sau date numerice. 2. ansamblu de date numerice referitoare la o categorie de fapte. ◊ reprezentare grafică a situației reale sau probabile a unui ansamblu de elemente. 3. numărătoare, socoteală, recensământ. 4. (fiz.) teorie care descrie comportarea de ansamblu a unui sistem din numeroase particule. (< fr. statistique, germ. statistisch, /II/ Statistik)

statistică s. f., g.-d. art. statisticii; (evidențe numerice) pl. statistici

statistică s. f., g.-d. art. statisticii; (evidențe numerice) pl. statistici

statistică s. f., g.-d. art. statisticii; (evidențe numerice) pl. statistici

statistică, gen. statisticii

statistică, -ci.

STATISTICĂ s. 1. (FIZ.) statistică clasică v. statistică Maxwell-Boltzmann; statistică Maxwell-Boltzmann = statistică clasică. 2. (MED.) statistică vitală v. biostatistică.

STATISTICĂ VITALĂ s. (MED.) biostatistică.

REVISTA DE STATISTICĂ, organ a Direcției Centrale de Statistică (azi Institutul Național de Statistică) și al Societății de Științe Economice din România. Apare, lunar, la București (din 1952).