opțiuni
  • info

10 definiții pentru steguleț

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STEGULEȚ, stegulețe, s. n. Diminutiv al lui steag (1); steag mic, folosit la pavoazări, la ceremonii etc. – Steag + suf. -uleț.

steguleț sn [At: BĂLCESCU, O. I, 18 / Pl: ~e / E: steag + -uleț] 1 Steag (1) mic, întrebuințat, mai ales, la pavoazări, la ceremonii etc. Si: (pop) stegărel. 2 Steag (1) mic care servește de obicei pentru semnalizări (în armată, la căile ferate etc.) Si: fanion. 3 (Teh) Piesă a mașinilor electrice cu colector.

STEGULEȚ, stegulețe, s. n. Diminutiv al lui steag (1); steag mic, întrebuințat la pavoazări, la ceremonii etc. – Steag + suf. -uleț.

STEGULEȚ, stegulețe, s. n. Diminutiv al lui steag (I 1); steag mic întrebuințat mai ales la pavoazări și la ceremonii. Pe pereții încăperii erau rînduite frumos tablouri, lozinci și stegulețe. MIHALE, O. 225. Gara, îmbrăcată cu tot felul de stegulețe, ghirlănzi de lăstăriș... părea o sorcovă mare. POPA, V. 209. După aceștia veneau toți copiii din casă învăscuți leșește, purtînd sulițe lungi și stegulețe cu prapore de mătase. BĂLCESCU, O. I 18.

steguléț n., pl. e. Steag mic (cum poartă roșioriĭ în vîrfu lăncilor).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

steguleț s. n., pl. stegulețe

steguleț s. n., pl. stegulețe

steguleț s. n., pl. stegulețe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STEGULEȚ s. fanion. (~ de semnalizare.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

steguleț, stegulețe s. n. (tox.) ac de seringă.

Intrare: steguleț
steguleț substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • steguleț
  • stegulețul
  • stegulețu‑
plural
  • stegulețe
  • stegulețele
genitiv-dativ singular
  • steguleț
  • stegulețului
plural
  • stegulețe
  • stegulețelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

steguleț, stegulețesubstantiv neutru

  • 1. Diminutiv al lui steag; steag mic, folosit la pavoazări, la ceremonii etc. DEX '09 DLRLC
    sinonime: fanion
    • format_quote Pe pereții încăperii erau rînduite frumos tablouri, lozinci și stegulețe. MIHALE, O. 225. DLRLC
    • format_quote Gara, îmbrăcată cu tot felul de stegulețe, ghirlănzi de lăstăriș... părea o sorcovă mare. POPA, V. 209. DLRLC
    • format_quote După aceștia veneau toți copiii din casă învăscuți leșește, purtînd sulițe lungi și stegulețe cu prapore de mătase. BĂLCESCU, O. I 18. DLRLC
etimologie:
  • Steag + -uleț. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.