STELUȚĂ, steluțe, s. f. I. Diminutiv al lui stea (I 1); stelișoară. ♦ Fig. Scânteie. II. P. anal. 1. Obiect, desen etc. în formă de stea (mică). ♦ Asterisc. 2. (La pl.) Pastă făinoasă tăiată în formă de stea (care se pune în supă). 3. Cusătură în formă de stea. 4. Pată de păr alb pe fruntea unor animale. 5. Fulg de zăpadă. 6. Stea (II 2) (mică). III. 1. Plantă erbacee cu frunze ovale și cu flori albe (Stellaria nemorum). 2. Compus: steluțe-de-munte = floare-de-colț. – Stea + suf. -uță.

STELUȚĂ ~e f. (diminutiv de la stea) 1) Pată mică de culoare albă pe fruntea unor animale. 2) la pl. Pastă făinoasă în formă de stele mici. 3) Fulg de zăpadă. 4) Cusătură în formă de stea. 5) Ochi de grăsime pe suprafața unor alimente lichide ferbinți. 6) Plantă erbacee cu tulpina păroasă, cu frunze late, alungite, cu flori albe, ce crește prin locuri umbroase și umede. /stele + suf. ~uță

steluță s. f., g.-d. art. steluței; pl. steluțe

STELUȚĂ s. v. albumeală, albumiță, bătrâniș, bumbișor, floarea-reginei, floare-de-colț, licurici, rocoțea, scânteiuță.

STELUȚĂ s. 1. v. asterisc. 2. (reg.) strelici. (~e de grăsime, în supă.) 3. (BOT.; Stellaria nemorum) (reg.) albumeală, bătrâniș, iarbă-moale, steaua-fetei. 4. (BOT.; Erigeron alpinus și racemosus) (reg.) ochiul-boului.

Asphodelus albus Mill. (syn. A. Racemosus L.Z.T.). Specie care înflorește primăvara-vara. Flori albe, în raceme (cca 2 cm lungime) dense, simple sau paniculate. Frunze enziforme, îndepărtate, verzi-închis. Plantă înaltă pînă la 110 cm.

DANAE Medik., DANAE, fam. Liliaceae. Gen originar din Caucaz, Iran, nordul Siriei are o singură specie: Danae racemosa (L.) Moench (syn. Ruscus racemosus LT; Danae laurus Medik.). Specie cu flori, 5-7, în ciorchine terminal, hermafrodite, petale concrescute, cărnoase, stil scurt cu stigmat rotund. Frunze verzi, pe ramuri pendente. Tufă perenă (cca 100 cm înălțime), ramificată. Cladodii ovat-lanceo- late, ascuțite la bază și vîrf, cca 7 cm lungime, 1-2 cm lățime, verzi, lucioase, cu nervuri paralele. Fruct, bacă rotundă, roșie.

Symphoricarpus albus (L.) Blake (syn. S. racemosus Michx.). Specie originară din America de N. Înflorește vara. Flori mici, roz (corolă campanulată, în interior roșie-albicioasă, păroasă, în spice sau raceme mici, terminale sau în axa frunzei ovate, eliptice sau rotunjite, cca 4 cm lungime, cu margini întregi sau, cele de pe lujerii lungi, deseori lobate, pe partea superioară verzi-închis, pe cea inferioară verde-albăstrui, pubescente, pețiolate. Tufă pînă la 1 m înălțime, cu lujeri subțiri, erecți, gri, fin-pubescenți. Fructe, bace mari, sferice, albe, moi, cu diametrul de 8-12 cm, în buchete dense, rămâi pe lujer și iarnă.