stimulent, ~ă [At: NEGULICI / V: ~lant / Pl: ~nți, ~e / E: fr stimulent] 1 sn și (rar) sm Stimul (1). 2-3 sn, a (Medicament, substanță etc.) care excită sau intensifică activitatea unui organ sau a unui sistem de organe, ori care se folosește ca reconfortant împotriva oboselii Vz excitant, stimul (2).

STIMULENT, stimulente, s. n. 1. Ceea ce stimulează, constituie un impuls, un imbold, un îndemn. Întrecerea socialistă este un puternic stimulent în ridicarea nivelului tehnic al muncitorilor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2638. 2. Medicament sau substanță care excită activitatea proprie a unui organ sau care se ia ca reconfortant împotriva oboselii.

STIMULENT s.n. 1. Ceea ce stimulează, dă un avînt nou; impuls, imbold, îndemn. 2. Medicament, substanță care excită activitatea unui organ sau a unui sistem de organe. [Cf. fr. stimulant].

STIMULENT s. n. 1. ceea ce stimulează; impuls, imbold, îndemn. 2. medicament, substanță care excită activitatea unui organ sau sistem de organe. (după fr. stimulant)

STIMULENT ~e n. 1) Factor (intern sau extern) care stimulează la o acțiune; îndemn; impuls; imbold. ~ moral. 2) Substanță (medicamentoasă) care stimulează activitatea fizică sau psihică a organismului; excitant. ~ cardiac. ~ nervos. ◊ ~ biogen substanță activă din punct de vedere biologic, care se formează în țesuturile animale și vegetale. /v. a stimula

stimulent n. 1. ceea ce stimulează: a face uz de stimulente; 2. fig. îmboldire: un stimulent în contra apatiei.

stimulant, ~ă a, sn vz stimulent

stimulent s. n., pl. stimulente

stimulent s. n., pl. stimulente

stimulent s. n., pl. stimulente

stimulent, -te sb.

STIMULENT s. 1. (FIZIOL.) excitant, stimul. (~ți senzoriali.) 2. imbold, impuls, îndemn, pornire, stimul, (rar) îmboldire, (reg.) bold, (înv.) năstav, porneală, (grecism înv.) parachinisis, (fig.) mișcare, resort, suport, (înv. și reg. fig.) strămurare. (~ pentru o acțiune.)

STIMULENT s. 1. (FIZIOL.) excitant, stimul. (~ senzoriali.) 2. imbold, impuls, îndemn, pornire, stimul, (rar) îmboldire, (reg.) bold, (înv.) năstav, porneală, (grecism înv.) parachinisis, (fig.) mișcare, resort, suport, (înv. și reg. fig.) strămurare. (~ pentru o acțiune.)

LICET IPSA VITIUM SIT AMBITIO, FREQUENTER TAMEN CAUSA VIRTUTEM EST (lat.) chiar dacă ambiția este în sine un viciu, deseori ea este un stimulent pentru virtuți – Quintilian, „De institutione oratoria”, 1, 2, 22.