strășnicie sf [At: CARTE TREB. I, 238/16 / Pl: ~ii / E: strașnic + -ie] 1 Caracterul a ceea ce este sau trebuie să fie respectat, aplicat etc. cu obligativitate, cu deplină seriozitate Si: rigoare, rigurozitate, strictețe (1). 2 Calitatea de a fi sever Si: intransigență. 3 Manifestare, atitudine, comportare de om sever² Si: asprime (2), exigență (4), duritate (5), severitate, (înv) strășnicire. 4 (Înv; spc) Ordine. 5 Capacitate fizică, morală sau intelectuală de a acționa, de a face, de a realiza ceva Si: forță (6), tărie, vigoare. 6 (Buc) Ploaie cu grindină și tunete. 7 (Buc) Furtună (4).

STRĂȘNICIE s. f. 1. Tratament sever, asprime, severitate. Pășim cu-ncredere-nainte Că înapoi nu-i chip să mergem, luînd angajamente sfinte Să aplicăm cu strășnicie în țară legile agrare Și în lucrarea cea comună să-și aibă partea fiecare. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 63. A hotărît să se pună pe petreceri, încailea să-și destoarcă răbdările suferite sub strășnicia în care-l ținuse tată-său. CARAGIALE, O. III 60. 2. Putere, forță. [Sîmburii de floarea-soarelui] ca-n niște scoici au strîns cu strășnicie Tot soarele ce se-adunase-o vară În luminoasa florilor tipsie. D. BOTEZ, F. S. 70. Abia după trei zile și trei nopți, căzînd jos cu mare strășnicie, [buzduganul] s-a cufundat în fundul pămîntului, de s-au zguduit temeliile lumii. CREANGĂ, P. 56. ◊ Fig. Să mînînci? Da ce să mînînci? Și în strășnicia deznădăjduitei mele stări, mă apucă un rîs nebun. HOGAȘ, M. N. 98.

STRĂȘNICIE ~i f. 1) Atitudine aspră, severă; asprime; severitate. A păzi cu ~. 2) Faptă groaznică, înfricoșătoare; grozăvie. [G.-D. strășniciei] /strașnic + suf. ~ie

strășnicie f. severitate.

strășnicíe f. (d. strașnic). Calitatea de a fi strașnic. – Și străjn- (vest).

strășnicie s. f., art. strășnicia, g.-d. strășnicii, art. strășniciei

strășnicie s. f., art. strășnicia, g.-d. strășnicii, art. strășniciei

strășnicie s. f., art. strășnicia, g.-d. art. strășniciei; pl. strășnicii

STRĂȘNICIE s. 1. v. severitate. 2. v. tărie.

STRĂȘNICIE s. v. grozăvie, monstruozitate, oroare, asprime, constrângere, intransigență, rigoare, rigurozitate, severitate, strășnicie, strictețe.

STRĂȘNICIE s. 1. asprime, constrîngere, intransigență, rigoare, rigurozitate, severitate, strictețe, (înv.) strășnicire, (fig.) duritate. (~ regimului de internat.) 2. forță, putere, tărie, vigoare. (Reclamă cu ~ dreptatea.)

strășnicie s. v. GROZĂVIE. MONSTRUOZITATE. OROARE. ASPRIME. CONSTRÎNGERE. INTRANSIGENȚĂ. RIGOARE. RIGUROZITATE. SEVERITATE. STRĂȘNICIE. STRICTEȚE.