10 definiții pentru strâmtură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
strâmtură sf [At: URECHE, LET. I, 162/14 / V: (îvp) ~rim~, (reg) ~rânt~ / Pl: ~ri / E: strâmt + -ură] 1 (Îvp) Strâmtoare (1). 2 (Înv) Strâmtoare (3). 3 (Rar) Strâmtoare (4). 4 (Înv) Strâmtoare (7). 5 Privațiune.
strântură sf vz strâmtură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
strimtură sf vz strâmtură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STRIMTURĂ s. f. v. strîmtură.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STRÎMTURĂ, strîmturi, s. f. (Învechit) Loc îngust, strîmtoare. (Atestat în forma strimtură) Acest loc așezat în strimturi era foarte nepriincios oastei turcești. ARHIVA R. I 109. – Variantă: strimtură s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STRÎMTURĂ, strîmturi, s. f. (Înv.) Loc îngust, strîmtoare. – Lat *strinctura (= strictura).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
strîmtúră (est) și stri- (vest) f., pl. ĭ. Vechĭ. Strîmtoare, loc strîmt. Strîmtorare, constrîngere.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
STRÂMTURĂ s. v. chei, defileu, dificultate, impas, încurcătură, îngustime, pas, strâmtoare, trecătoare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
strîmtură s. v. CHEI. DEFILEU. DIFICULTATE. IMPAS. ÎNCURCĂTURĂ. ÎNGUSTIME. PAS. STRÎMTOARE. TRECĂTOARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
strâmtură, strâmturi, s.n. – Strâmtoare, loc îngust, defileu, chei; trecătoare, pas. ♦ (top.) Strâmtura, loc. pe Valea Izei, în Maramureșul istoric. ♦ Atestat sec. XV (Mihăilă, 1974). – Lat. *strinctura (DLRM); din strâmt + suf. -ură (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
strâmtură, strâmturisubstantiv feminin
- 1. Loc îngust. DLRLCsinonime: strâmtoare
- Acest loc așezat în strimturi era foarte nepriincios oastei turcești. ARHIVA R. I 109. DLRLC
-
etimologie:
- *strinctura (= strictura). DLRM