11 definiții pentru străinism
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
STRĂINISM, străinisme, s. n. (Rar) Element lexical de jargon. [Pr.: stră-i-] – Străin + suf. -ism.
STRĂINISM, străinisme, s. n. (Rar) Element lexical de jargon. [Pr.: stră-i-] – Străin + suf. -ism.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
străinism sn [At: HELIADE / P: stră-i~ / V: (înv) ~rei~ / S și: străinizm / Pl: ~e, (înv) ~uri, ~i sm / E: străin + -ism] (Asr) 1 Ceea ce aparține străinătății. 2 Ceea ce este specific străinilor. 3 (Pex) Cuvânt sau expresie împrumutată dintr-o limbă străină și neasimilată de limba proprie Vz barbarism.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STRĂINISM s. n. element lexical de origine străină, de jargon; xenism. (< străin + -ism)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
străinism n. vorbă sau datină străină.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
streinism sn vz străinism
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
străinízm n., pl. e. Caracter străin. Vorbă străină.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
străinism (rar) (desp. stră-i-) s. n., pl. străinisme
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
străinism (rar) (stră-i-) s. n., pl. străinisme
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
străinism s. n. (sil. stră-i-), pl. străinisme
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
STRĂINISM s. v. barbarism.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
străinism s. v. BARBARISM.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: stră-i-nism
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
străinism, străinismesubstantiv neutru
etimologie:
- Străin + -ism. DEX '09