3 definiții pentru stârnit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
stârnit, ~ă a [At: IOSIF, P. 59 / Pl: ~iți, ~e / E: stârni] 1 (D. praf, nisip, frunze etc.) Care este mișcat și deranjat din loc (făcându-l să pornească, să plutească, să zboare etc. prin aer) Si: înălțat2, răsărit2. 2 (D. câini) Care este adus prin zgomote, prin strigăte, prin gesturi etc. într-o stare de (maximă) agitație, enervare, surescitare etc. manifestată prin mișcări bruște, prin lătrături furioase etc. Si: asmuțit2 (1), ațâțat2 (5), întărâtat, (pop) sumuțat, zădărât, (reg) hărățit, hărțuit. 3 (Rar) Dezlănțuit (4). 4 (Pop) Născocit. 5 (Rar) Care este provocat. 6 (Îvp; fam; d. oameni) Întărâtat.
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
STÂRNIT adj. 1. v. asmuțit. 2. v. instigat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
STÎRNIT adj. 1. asmuțit, întărîtat. (Cîini ~.) 2. ațîțat, incitat, instigat, întărîtat, provocat, (pop.) zădărît. (Om ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |