opțiuni
  • info

14 definiții pentru stârv

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STÂRV, stârvuri, s. n. Cadavru (de animal); leș, hoit, mortăciune. – Din sl. struvo.

STÂRV, stârvuri, s. n. Cadavru (de animal); leș, hoit, mortăciune. – Din sl. struvo.

stârv sn [At: CORESI, EV. 287 / V: (îvr) ~rb / Pl: ~uri, (îvr) ~i / E: vsl стръвь] 1 Corp al unui animal mort Si: cadavru (1), hoit (1), leș, mortăciune, (pop) trup, (îvr) dabilă1 (10), (reg) hanț2 (3), stârvină (1). 2 (Pex; adesea dep) Corp al unui om mort Si: cadavru (1), hoit (1), leș, mortăciune, (pop) trup, (îvr) dabilă1 (10), (reg) mort, stârvină (2). 3 Ființă degradată fizic. 4 Ființă lipsită de valoare, de utilitate sau de însemnătate.

STÂRV ~uri n. Animal mort; mortăciune. /<sl. struvi

stârv n. mortăciune, mai ales de animal: câinele de stârvuri nu moare PANN. [Slav. STRŬVĬ, cadavru].

stârf sn vz stârv

STÎRV, stîrvuri, s. n. Cadavru de animal; hoit, leș, mortăciune; (peiorativ) cadavru uman. În două minute omul acela tînăr... n-a mai fost decît un stîrv. C. PETRESCU, Î. II 17. Apoi, lăsîndu-i stîrvul ciorilor... se duseră. ISPIRESCU, L. 28. E groaznic de a vedea cum aceste jivine se răped la stîrvuri. ODOBESCU, S. III 16.

stîrf V. stîrv.

stîrv n., pl. urĭ (vsl. strŭvĭ. V. tîrfă). Hoit, leș, cadavru, mortăciune. – Și stîrf (după bg.) În Munt. vest (VR., 1912, 10, 52, și 1913, 7-8, 52).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

stârv s. n., pl. stârvuri

stârv s. n., pl. stârvuri

stârv s. n., pl. stârvuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STÂRV s. v. cadavru.

STÎRV s. cadavru, corp, hoit, leș, mortăciune, trup, (reg.) stîrvină, (Transilv.) hanț, (înv., în Transilv.) dabilă, (I-a găsit ~ într-o văgăună.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

stîrv (-vuri), s. n. – Cadavru. Sl. strŭvo (Cihac, II, 363; Conev 88).

Intrare: stârv
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stârv
  • stârvul
  • stârvu‑
plural
  • stârvuri
  • stârvurile
genitiv-dativ singular
  • stârv
  • stârvului
plural
  • stârvuri
  • stârvurilor
vocativ singular —
plural —
stârf
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stârv, stârvurisubstantiv neutru

  • 1. Cadavru (de animal). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cadavru hoit leș mortăciune
    • format_quote În două minute omul acela tînăr... n-a mai fost decît un stîrv. C. PETRESCU, Î. II 17. DLRLC
    • format_quote Apoi, lăsîndu-i stîrvul ciorilor... se duseră. ISPIRESCU, L. 28. DLRLC
    • format_quote E groaznic de a vedea cum aceste jivine se răped la stîrvuri. ODOBESCU, S. III 16. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.