opțiuni
  • info

10 definiții pentru stăpânitor (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STĂPÂNITOR, -OARE, stăpânitori, -oare, adj., s. m. și f. I. Adj. Care stăpânește, care ține sub stăpânirea sa. ♦ Care domină; dominant, dominator. II. S. m. și f. 1. Persoană care domnește într-o țară; domnitor. 2. Proprietar, posesor, stăpân. – Stăpâni + suf. -tor.

STĂPÂNITOR, -OARE, stăpânitori, -oare, adj., s. m. și f. I. Adj. Care stăpânește, care ține sub stăpânirea sa. ♦ Care domină; dominant, dominator. II. S. m. și f. 1. Persoană care domnește într-o țară; domnitor. 2. Proprietar, posesor, stăpân. – Stăpâni + suf. -tor.

stăpânitor, ~oare [At: NEAGOE, ÎNV. 18/17 / Pl: ~i, ~oare / E: stăpâni + -tor] 1 smf Persoană care posedă (cu titlu de proprietate) un bun material inanimat Si: posesor, proprietar, stăpân (10), (îvr) posesuitor Cf stăpâni (1). 2 smf (Spc) Proprietar de pământ Si: posesor, proprietar, stăpân (11), (îvr) posesuitor. 3 a (Rar) Care stăpânește (1). 4 a Care are calitate de stăpân (1-2, 10-11). 5 a (Îvr; îs) Pronume ~ Pronume posesiv. 6 sm, rar sf Stăpân (14). 7 smf (Spc) Domnitor. 8 smf (Spc) Stăpân (16). 9 smf Stat, populație, popor care domină sau care stăpânește (4) alte state, populații, popoare considerate în raport cu acestea Si: cuceritor (1), ocupant, stăpân (14). 10 smf (Înv; în limbajul bisericesc creștin; adesea ca epitet; de obicei urmat de determinări care îi precizează sensul) Stăpân (26). 11 a (D. persoane, partide politice, clase sociale etc.) Care are rol preponderent, conducător, care domină în societate, în stat. 12 a Care deține puterea. 13 a Care guvernează. 14 a (Rar) Suveran. 15 a Care stăpânește (20).

STĂPÂNITOR1 ~oare (~ori, ~oare) Care stăpânește. Forță ~oare. Clasă ~oare. /a (se) stăpâni + suf. ~tor

stăpânitor a. și m. care stăpânește: proprietar, Domn.

STĂPÎNITOR1, -OARE, stăpînitori, -oare, adj. Care stăpînește, care ține sub stăpînirea sa. Clasă stăpînitoare. ◊ Fig. În noi se naște patima stăpînitoare. CONACHI, P. 280. ♦ Fig. Care domină; dominator. Orzurile și fînețele, subțiate ca niște panglici, șerpuiau, se strecurau printre arinii tăbărîți în văi și printre fagii stăpînitori pe culmi. GALACTION, O. I 37. ◊ (Adverbial) Glasul se ridica stăpînitor peste vuietul mulțimii. REBREANU, R. II 251.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

stăpânitor adj. m., s. m., pl. stăpânitori; adj. f., s. f. sg. și pl. stăpânitoare

stăpânitor adj. m., s. m., pl. stăpânitori; adj. f., s. f. sg. și pl. stăpânitoare

stăpânitor adj. m., s. m., pl. stăpânitori; f. sg. și pl. stăpânitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STĂPÂNITOR adj., s. 1. adj. dominant. (Clasele ~oare; puterea ~oare.) 2. s. v. domnitor.

STĂPÎNITOR adj., s. 1. adj. dominant. (Clasele ~; puterea ~.) 2. s. cîrmuitor, conducător, domn, domnitor, monarh, suveran, vodă, voievod, (astăzi rar) stăpîn, (înv. și pop.) oblăduitor, (înv.) biruitor, crai, gospodar, gospodin, ocîrmuitor, purtător, vlădică, (fig.) cîrmaci. (Un ~ hrăpăreț.)

Intrare: stăpânitor (adj.)
stăpânitor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stăpânitor
  • stăpânitorul
  • stăpânitoru‑
  • stăpânitoare
  • stăpânitoarea
plural
  • stăpânitori
  • stăpânitorii
  • stăpânitoare
  • stăpânitoarele
genitiv-dativ singular
  • stăpânitor
  • stăpânitorului
  • stăpânitoare
  • stăpânitoarei
plural
  • stăpânitori
  • stăpânitorilor
  • stăpânitoare
  • stăpânitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stăpânitor, stăpânitoareadjectiv

  • 1. Care stăpânește, care ține sub stăpânirea sa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Clasă stăpânitoare. DLRLC
    • format_quote figurat În noi se naște patima stăpînitoare. CONACHI, P. 280. DLRLC
    • 1.1. Care domină. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: dominant dominator
      • format_quote Orzurile și fînețele, subțiate ca niște panglici, șerpuiau, se strecurau printre arinii tăbărîți în văi și printre fagii stăpînitori pe culmi. GALACTION, O. I 37. DLRLC
      • format_quote (și) adverbial Glasul se ridica stăpînitor peste vuietul mulțimii. REBREANU, R. II 251. DLRLC
etimologie:
  • Stăpâni + -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.