subdiviziune sf [At: POENARU, G. 71/6 / P: ~zi-u~ / V: (înv) ~zie, subtd~ / Pl: ~ni / E: fr subdivision] Parte obținută prin împărțirea unei părți dint-un tot deja împărțit Si: subîmpărțire (2), (înv) subîmpărțitură.

SUBDIVIZIUNE, subdiviziuni, s. f. Parte obținută prin împărțirea unei părți dintr-un tot deja divizat; subîmpărțire.

SUBDIVIZIUNE s.f. Parte obținută prin împărțirea unei părți dintr-un tot deja împărțit; subîmpărțire. ♦ (Geol.) Unitate de timp corespunzătoare unei etape din istoria pămîntului: era, perioada, epoca, etajul. [Pron. -zi-u-. / cf. fr. subdivision].

SUBDIVIZIUNE s. f. parte obținută prin împărțirea unei părți dintr-un tot deja împărțit; subîmpărțire. ◊ (geol.) unitate de timp corespunzătoare unei etape din istoria Pământului: era, perioada, epoca, etajul. (< fr. subdivision)

SUBDIVIZIUNE ~i f. Parte obținută dintr-un tot care a fost deja divizat; subîmpărțire. /<fr. subdivision

subdivizi(un)e f. diviziunea unei părți dintr’un tot deja divizat.

*subdiviziúne f. Diviziune maĭ mică a uneĭ diviziunĭ maĭ marĭ (subîmpărțire).

subdivizie sf vz subdiviziune

subtdiviziune sf vz subdiviziune

subdiviziune (subîmpărțire) (desp. -zi-u-) s. f., g.-d. art. subdiviziunii; pl. subdiviziuni

subdiviziune (-zi-u-) s. f., g.-d. art. subdiviziunii; pl. subdiviziuni

subdiviziune s. f., pl. subdiviziuni

subdiviziune (i-u)

subdiviziune.

+subdivizie (subsecție) (desp. -zi-e) s. f., art. subdivizia (desp. -zi-a), g.-d. art. subdiviziei; pl. subdivizii, art. subdiviziile (desp. -zi-i-)

SUBDIVIZIUNE s. v. subîmpărțire.

SUBDIVIZIUNE s. subîmpărțire, (înv.) subîmpărțitură.