SUBPREFECTURĂ, subprefecturi, s. f. (în vechea organizare administrativă) 1. Funcția de subprefect. ♦ Local unde era sediul subprefectului. 2. Plasă (II 2) administrată de un subprefect. ♦ Comună servind subprefectului ca reședință; sediu de plasă (II 2). – Sub¹- + prefectură (după fr. sous-préfecture).

subprefectură sf [At: GHICA, C. E. 122 / V: (pop) sup~, (reg) suprefept~, (îvr) suptp~ / S și: sub-prefectură / Pl: ~ri / E: sub¹- + prefectură cf fr sous-prefecture] 1 (În vechea organizare administrativă a țării) Instituție care constituia un for sudordonat prefecturii și care era condusă de un subprefect. 2 (Pex) Clădirea în care își avea sediul susprefectura (1). 3 (Pex) Funcționarii subprefecturii (1). 4 (Reg; îe) A bate (sau a înjura pe cineva) ca la sup~ A bate (sau a înjura pe cineva) într-un mod brutal, grosolan, săbatic. 5 Funcția sau demnitatea de subprefect (1). 6 Unitate administrativă, întindere teritorială etc. care era condusă de un subprefect (1).

SUBPREFECTURĂ, subprefecturi, s. f. 1. Funcția de subprefect. ♦ Local unde era instalat sediul subprefectului. 2. (În vechea organizare administrativă) Plasa administrată de un subprefect. ♦ Comună servind subprefectului ca reședință; sediu de plasă. – Sub¹- + prefectură (după fr. sous-préfecture).

SUBPREFECTURĂ, subprefecturi, s. f. (Învechit) 1. Funcție de subprefect. 2. Plasă administrată de un subprefect. Comună servind subprefectului ca reședință; sediu de plasă. ♦ Localul unde era instalat biroul subprefectului. Se repezi într-un vaiet la arestul subprefecturii. BUJOR, S. 47. Leiba a mers la primărie, apoi la subprefectură, să denunțe pe amenințător, cerînd să fie păzit. CARAGIALE, O. I 284.

SUBPREFECTURĂ s.f. (În trecut) 1. Funcția de subprefect. 2. Plasă administrată de un subprefect. ♦ Comună reședință a subprefectului; localul în care funcționa subprefectul. [< sub- + prefectură, după fr. sous-préfecture].

SUBPREFECTURĂ s. f. (în trecut) 1. funcția de subprefect. 2. plasă administrată de un subprefect. ◊ comună reședință a subprefectului; localul în care funcționa subprefectura. (după fr. sous-préfecture)

subprefectură f. od. 1. plasă administrată de un subprefect; 2. funcțiunea, locuința, biurourile subprefectului (azi, pretură).

subtprefectură sf vz subprefectură

suprefectură sf vz subprefectură

suprefeptură sf vz subprefectură

*suprefectúră f., pl. ĭ (sub- și prefectură, după fr. sous-préfecture). Vechĭ. Plasă orĭ plaĭ (adică regiunea supusă unuĭ suprefect). Funcțiunea unuĭ suprefect. Rezidenta (cancelaria) unuĭ suprefect (odinioară, și azĭ pop., taht, taft).

subprefectură s. f., g.-d. art. subprefecturii; pl. subprefecturi

subprefectură s. f., g.-d. art. subprefecturii; pl. subprefecturi

subprefectură s. f. prefectură

subprefectură.

SUBPREFECTURĂ s. (înv.) taht, vătășie de plai.

SUBPREFECTURĂ s. (înv.) taht, vătășie de plai.