subscrie [At: SȚ 44/23 / V: (îrg) sus~, (înv) subscri, suptscri, supts~, (reg) supcria, sups~ / Pzi: ~iu / E: sub¹- + scrie cf fr souscrire, lat subscribere] 1 vt (Îvr) A înscrie (pe o listă). 2 vt (Îvr) A lua în evidență. 3 vt (Fșa; c. i. scrisori, acte, opere literare, artistice etc.) A-și scrie numele (la sfârșit) în calitate de autor. 4 vt (Fșa; c. i. scrisori, acte, opere literare, artistice etc.) A certifica punându-și semnătura Si: a iscăli, a semna, (rar) a subsemna (1), a pune iscălitura, (înv) a subiscăli. 5-6 vi, (rar) vr A se obliga să participe la o subscripție. 7 vr (Înv) A se abona la o publicație. 8 vi (Fig; construit cu pp „la”) A-și da adeziunea (la...) Si: a adera (2). 9 vi (Fig; construit cu pp „la”) A fi de acord cu... Si: a consimți (2). 10 vt (Înv) A accepta. 11 vt (Înv) A admite (4). corectat(ă)

SUBSCRIE, subscriu, vb. III. 1. Tranz. A-și pune semnătura sub un text scris (în special pe un act) ca autor al lui sau ca unul care își însușește cele scrise; a semna. Dacă s-ar face o lege care să oprească de a subscrie cele ce compuneți, nu ați mai scrie niciodată. BOLINTINEANU, O. 327. Orice act însemnat al cîrmuirii precum și orice danie, trebuia să fie făcut cu învoirea sfatului și subscris de dînsul. BĂLCESCU, O. II 13. 2. Intranz. (Mai ales urmat de determinări introduse prin prep. «la») A se angaja, printr-o semnătură, la o contribuție bănească pentru o operă de interes particular sau public. A subscrie la împrumutul de stat. ◊ Tranz. Nu se mai plăteau sumele subscrise de sprijinitori. CAMIL PETRESCU, O. II 126. ♦ Fig. A aproba verbal părerea altcuiva. Subscriu de mai înainte la tot ce spui.

SUBSCRIE vb. III. 1. tr. A semna, a aproba semnînd (un act), a iscăli; (p. ext.) a-și da consimțămîntul, a încuviința. 2. intr. A face, a aduce o contribuție bănească (semnînd și o listă specială). [P.i. -scriu, 5 -scrieți, ger. -scriind. / după lat. subscribere, fr. souscrire].

SUBSCRIE vb. I. tr. a semna, a aproba semnând (un act), a iscăli; (p. ext.) a-și da consimțământul, a încuviința. II. intr. a aduce o contribuție bănească. (după fr. souscrire, lat. subscribere)

A SUBSCRIE ~u 1. tranz. (acte, articole, cereri, scrisori etc.) A adeveri prin iscălitură; a iscăli; a semna. 2. intranz. 1) A se angaja printr-o semnătură la o acțiune de folos obștesc sau particular. 2) fig. A se declara de acord; a-și exprima încuviințarea. [Sil. sub-scri-] /sub- + a scrie

subscrie v. 1. a-și pune semnătura în josul unui act spre a-l aproba; 2. a se îndatora, a da o sumă determinată pentru o întreprindere, pentru o carte în ajun de a fi publicată: a subscrie pentru o statuă; 3. fig. a-și da consimțimântul: a subscrie la un proiect.

subscri v vz subscrie

supscria v vz subscrie

supscrie v vz subscrie

suptscrie v vz subscrie

suscrie v vz subscrie

*subscríŭ, -ís, a -íe v, tr. (lat. subscribere, fr. souscrire. V. scriŭ). Iscălesc: subscriŭ o poliță. Daŭ pin subscripțiune (p. binefacerĭ ș. a.): a subscrie o sumă. V. intr. Fig. Consimt, a subscrie la un proĭect.

subscrie (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. subscriu, 3 sg. subscrie, perf. s. 1 sg. subscrisei, 1 pl. subscriserâm, m.m.c.p. 1 pl. subscriseserăm; conj. prez. 1 sg. să subscriu, 3 să subscrie; ger. subscriind (desp. -scri-ind); part. subscris

subscrie (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. subscriu, 2 sg. subscrii, 1 pl. subscriem, 2 pl. subscrieți; conj. prez. 3 să subscrie; ger. subscriind (scri-ind); part. subscris corectat(ă)

subscrie vb. scrie

subscrie (ind. prez. 1 pl. subscriem, 2 pl. subscrieți, ger. subscriind)

SUBSCRIE vb. a iscăli, a semna, (rar) a subsemna, (înv.) a subiscăli. (A ~ un act, o scrisoare.)

SUBSCRIE vb. a iscăli, a semna, (rar) a subsemna, (înv.) a subiscăli. (A ~ un act, o scrisoare.)