SUBTERAN, -Ă, subterani, -e, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Care se află la o adâncime oarecare sub suprafața pământului; de sub pământ, din pământ, din subsol. ♦ Care se execută sau are loc sub pământ. ♦ Fig. (Despre organizații politice) Ilegal. 2. S. f. Încăpere, galerie, construcție aflată în întregime (la adâncime mare) sub pământ. 3. S. n. Mină. – După fr. souterrain, (1) și lat. subterraneus.

subteran, ~ă [At: HELIADE, L. B. III, 9/4 / V: (înv) ~iu, ~ren, supt~, suptteren, sut~, suteraneu, suteraniu, suterenă / S și: (îvr) sub teran / Pl: ~i, ~e / E: lat subterraneus, fr souterrain] 1 a Care se află sau se petrece sub suprafața pământului Si: subpământean (1), (înv) subpământenesc (1), subpământic (1), (îvr) subpământ (2). 2 a Care este specific mediului de sub suprafața pământului Si: subpământean (2), (înv) subpământenesc (2), subpământic (2). 3 a (Spc; d. animale și plante ori d. părți ale plantelor) Care se dezvoltă sau care trăiește sub suprafața pământului. 4 sm (Rar) Miner¹. 5 a (Îvr; pex) Care se află în partea cea mai de jos a unui lucru. 6 a (Îvr; pex) Care formează stratul de dedesubt. 7 sf, (rar) sn Galerie, încăpere etc. aflată în întregime (și, de obicei, la mare adâncime) sub pământ Si: (rar) subpământă (2) Vz subpământ, hrubă (4), pivniță. 8 sn, (rar) sf Galerie sau ansamblu de galerii aflate în întregime (și, de obicei, la mare adâncime) sub pământ, amenajate cu lucrări și instalații în scopul extragerii zăcămintelor de substanțe utile Si: mină¹, ocnă, (îrg) baie² (1), (înv) madem, minieră. 9 sn (Rar) Subsol (1). 10 a (Fig) Care constituie dedesubtul unor lucruri, al unor fapte, al unor evenimente etc. 11 a (Fig) Care este (sau se petrece în) ascuns.

SUBTERAN, -Ă, subterani, -e, adj., subst. 1. Adj. Care se află la o adâncime oarecare sub suprafața pământului; de sub pământ, din pământ, din subsol. ♦ Care se execută sau are loc sub pământ. ♦ Fig. (Despre organizații politice) Ilegal. 2. S. f. Încăpere, galerie, construcție aflată în întregime (la adâncime mare) sub pământ. 3. S. n. Mină¹. – După fr. souterrain, (1) și lat. subterraneus.

SUBTERAN¹, subterane, s. n. Mină. Minerul «pușca» cu aceeași furie în propriul lui suflet, în piatra gîndurilor, așa cum face în subteran. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr.156, 4/3. Dacă nu punea vorbă Toni, îl zvîrleau și din subteran. DAVIDOGLU, M. 9.

SUBTERAN, -Ă adj. Aflat sub nivelul solului; de sub pămînt. ♦ Care se face, se execută sub pămînt. ♦ (Fig.) Ilegal; secret. // s.n. Mină. [După fr. souterrain].

SUBTERAN, -Ă I. adj. 1. aflat sub nivelul solului. ◊ sub pământ. 2. (fig.; și adv.) ilegal; secret. II. s. n. mină¹ (1). III. s. f. încăpere, galerie sub pământ. (< fr. souterrain, lat. subterraneus)

suterenă sf vz subteran

subteran² (mină) s. n., pl. subterane

subteran² (mină) s. n., pl. subterane

subteran (mină) s. n., pl. subterane

SUBTERAN adj., s. 1. adj. subpământean, (înv.) subpământesc, subpământic. (Bogății ~.) 2. s. mină, ocnă, (înv. și reg.) baie, (înv.) madem, minieră. (Au intrat în ~ în schimbul al doilea.)

SUBTERAN adj., s. 1. adj. subpămîntean, (înv.) subpămîntesc, subpămîntic. (Bogății ~.) 2. s. mină, ocnă, (înv. și reg.) baie, (înv.) madem, minieră. (Au intrat în ~ în schimbul al doilea.)