succedare sf [At: NEGULICI / V: (asr) ~dere / Pl: ~dări / E: succeda] 1 Urmare unul după altul. 2 Înlănțuire de ființe, de lucruri, de evenimente etc. care se succedă într-o anumită ordine (fără întrerupere sau la intervale scurte) Si: defilare¹ (4), derulare (1), înșirare, înșiruire, perindare, scurgere, succesiune (2), urmare.

SUCCEDARE, succedări, s. f. (Și în forma succedere) Faptul de a (se) succeda, de a urma unul după altul. – Variantă: succedere s. f.

SUCCEDARE s.f. Faptul de a (se) succeda. [Var. succedere s.f. / < succeda].

succedere sf vz succedare

SUCCEDERE s.f. v. succedare.

succedare s. f., g.-d. art. succedării; pl. succedări

succedare s. f., g.-d. art. succedării; pl. succedări

succedare s. f., g.-d. art. succedării; pl. succedări

SUCCEDARE s. 1. v. perindare. 2. perindare, scurgere. (~ oamenilor pe stradă.) 3. înșirare, înșiruire, perindare, succesiune. (~ zilelor una după alta.) 4. urmare. (~ cuiva în funcție.)

SUCCEDARE s. 1. defilare, perindare, prefirare, (fig.) derulare. (~ copacilor prin fața ochilor.) 2. perindare, scurgere. (~ oamenilor pe stradă.) 3. înșirare, înșiruire, perindare, succesiune. (~ zilelor una după alta.) 4. urmare. (~ cuiva în funcție.)

Succedare ≠ precedare