SUFOCAȚIE, sufocații, s. f. (Rar) Sufocare. – Din fr. suffocation, lat. suffocatio.

sufocație sf [At: ALBINEȚ, M. 63/7 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr suffocation] (Asr) 1-3 Sufocare (1-2, 5).

SUFOCAȚIE, sufocații, s. f. Sufocare. – Din fr. suffocation, lat. suffocatio.

SUFOCAȚIE, sufocații, s. f. Sufocare.

SUFOCAȚIE s.f. Sufocare. [Gen. -iei. / cf. fr. suffocation, lat. suffocatio].

SUFOCAȚIE s. f. sufocare. (< fr. suffocation, lat. suffocatio)

sufocațiune sf vz sufocație

sufocați(un)e f. pierderea respirațiunii sau greutate mare de a respira.

sufocație (rar) (desp. -ți-e) s. f., art. sufocația (desp. -ți-a), g.-d. art. sufocației; pl. sufocații, art. sufocațiile (desp. -ți-i-)

sufocație (rar) (-ți-e) s. f., art. sufocația (-ți-a), g.-d. art. sufocației; pl. sufocații, art. sufocațiile (-ți-i-)

sufocație s. f. (sil. -ți-e), art. sufocația (sil. -ți-a), g.-d. art. sufocației; pl. sufocații, art. sufocațiile (sil. -ți-i-)

SUFOCAȚIE s. v. asfixie.

SUFOCAȚIE s. asfixie, asfixiere, înăbușire, înecare, sufocare, sugrumare, (rar) înecăciune. (Senzație de ~.)