sugere sf [At: BUDAI-DELANU, LEX. / Pl: ~ri / E: suge] 1 Mișcare specifică cu gura (sau cu botul) și cu buzele a copiilor ori a puilor de mamifere pentru a trage, a aspira și a înghiți laptele din mamele sau dintr-un recipient care conține lapte, ca să se hrănească Si: supt² (1), (pop) suptoare, suptură, (înv) sugătură. 2 Introducere (și mestecare) în gură a alimentelor solide, de obicei, bomboane, zahăr etc. pentru a le dizolva (prin amestecare cu salivă) și a le înghiți Si: supt² (2). 3 Aspirare a unui lichid, a unui suc etc. cu ajutorul buzelor țuguiate (sau cu botul) pentru a înghiți Si: supt² (3). 4 (D. ființe, mai ales, d. oameni sau d. părți ale corpului lor, în special d. față) Scofâlcire. 5 (Nav; pan) Atracție a unei nave spre mal sau spre o navă mai mare care trece prin apropiere, datorată variațiilor de presiune create la viteze mari în vecinătatea bordurilor. 6 Tragere din țigară, din pipă etc. cu nesaț, cu patimă. 7 (Pex) Fumat¹ (3). 8 Înglobare în sine a unei substanțe Si: absorbire (1), absorbție (1), înghițire, încorporare. 9 Însușirea de a avea absorbție mare.

SUGERE, sugeri, s. f. (Rar) Acțiunea de a suge și rezultatul ei; supt.

sugere s. f., g.-d. art. sugerii; pl. sugeri

sugere s. f., g.-d. art. sugerii; pl. sugeri

sugere s. f., g.-d. art. sugerii; pl. sugeri

SUGERE s. v. supt.

SUGERE s. supt, (înv.) sugătură, suptoare, suptură. (~ pruncilor.)