9 definiții pentru suit (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SUIT s. n. 1. Faptul de a (se) sui; urcare, suire, suiș (1). 2. Acțiunea de a transporta un obiect într-un loc ridicat; urcat. – V. sui.
SUIT s. n. 1. Faptul de a (se) sui; urcare, suire, suiș (1). 2. Acțiunea de a transporta un obiect într-un loc ridicat; urcat. – V. sui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de rain_drop
- acțiuni
suit1 sn [At: PO 173/15 / Pl: ? / E: sui] 1-5 Suire (1, 3, 5, 10-11).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SUIT s. n. 1. Faptul de a (se) sui; suire, urcare (pe un teren în pantă, într-un loc mai ridicat etc.); urcuș, suire, suiș. Cu chipul acesta scăpă... și de suitul în copaci. ISPIRESCU, L. 269. Cînd am văzut încîntătoarea priveală... am uitat toată osteneala suitului. NEGRUZZI, S. I 317. 2. Acțiunea de a transporta un obiect într-un loc ridicat; urcat. Ne trimitea acasă la căratul lemnelor în magazie, la coborîtul cartofilor în pivniță, la suitul cepei în pod. I. BOTEZ, ȘC. 43.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
suit s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
suit s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
suit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SUIT s. 1. v. ridicare. 2. v. înălțare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SUIT s. 1. ridicare, ridicat, săltare, săltat, suire, urcare, urcat. (~ sacului in căruță.) 2. înălțare, ridicare, suire, urcare, urcat. (~ în văzduh.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Suit ≠ coborât
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
suitsubstantiv neutru
-
- Cu chipul acesta scăpă... și de suitul în copaci. ISPIRESCU, L. 269. DLRLC
- Cînd am văzut încîntătoarea priveală... am uitat toată osteneala suitului. NEGRUZZI, S. I 317. DLRLC
-
- 2. Acțiunea de a transporta un obiect într-un loc ridicat. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: urcat
- Ne trimitea acasă la căratul lemnelor în magazie, la coborîtul cartofilor în pivniță, la suitul cepei în pod. I. BOTEZ, ȘC. 43. DLRLC
-
etimologie:
- sui DEX '98 DEX '09