4 definiții pentru superpunere
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
superpune vtr [At: FILIMON, O. I, 200 / Pzi: ~pun / E: super- + pune cf fr superposer] 1-2 (Înv) A suprapune (2).
SUPERPUNE, superpun, vb. III. Tranz. (Înv.) A suprapune. – Super- + pune (după fr. superposer).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
superpune vb. pune
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SUPERPUNE vb. v. suprapune.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: superpunere
superpunere infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
superpune, superpunverb
- 1. Suprapune. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: suprapune
- Luă o coală de hîrtie și se puse a scrie acea scrisoare complicată care... superpunea în două-trei caturi diferitele litere ale unui cuvînt. FILIMON, C. 179. DLRLC
-
etimologie:
- Super- + pune DEX '09
- superposer DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.