supranatural, ~ă [At: 1859 ISIS, 142¹/4 / Pl: ~i, ~e / E: supra¹- + natural cf fr surnaturel] 1 a Care este mai presus de forțele și legile naturii sau în contradicție cu acestea Si: imaterial,. nefiresc, nematerial, nepământean, nepământesc, suprafiresc. 2 a Care nu poate fi explicat în mod natural, prin rațiune. 3 a Care este atribuit unor forțe miraculoase Si: fabulos (2), fantastic (6), legendar, miraculos, mitic, (înv) surnatural, (îvr) supernatural. 4 s Care pare mai presus de legile naturii. 5 a (Fig) Care este neobișnuit, ieșit din comun Si: excepțional (5), extraordinar (3), fără seamăn. 6 a (Rar) Care depășește dimensiunile naturale, obișnuite.

SUPRANATURAL, -Ă, supranaturali, -e, adj. (În concepțiile mistice) Care pare mai presus de forțele și de legile naturii sau împotriva acestor legi și care (neputînd fi explicat) este atribuit unor forțe miraculoase. Materialismul filozofic... ne dă o imagine justă a lumii înconjurătoare, ne prezintă lumea așa cum este ea, fără nici un adaus străin, «supranatural». LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 106. Știu ce ar vrea toată lumea... Cu mintea lui... să înlocuiască tunurile, mitralierele, să redea curaj soldaților, să răstoarne situația, ca o prezență supranaturală. CAMIL PETRESCU, U. N. 421. ◊ (Substantivat) Supranaturalul e explicat acum prin simpla manifestare a unor legi naturale. MARINESCU, P. A. 46. ♦ Fără seamăn, extraordinar, excepțional. Acum știu că toți contemporanii lui Napoleon nu erau oameni supranaturali, așa cum mi-i arătau cărțile, erau numai niște oameni necăjiți. C. PETRESCU, Î. II 64.

SUPRANATURAL, -Ă adj. (Despre fenomene, ființe etc.; în concepțiile mistice) Care se pretinde că ar fi mai presus de forțele și de legile naturii și împotriva lor; care nu s-ar putea explica în mod obișnuit, în mod natural; miraculos, fantastic. ♦ Extraordinar, excepțional. // s.n. Ceea ce se pretinde a fi mai presus de legile naturii. [< supra- + natural, după fr. surnaturel].

SUPRANATURAL, -Ă I. adj. (despre fenomene, ființe etc.) care pare mai presus de forțele și de legile naturii și împotriva lor; care nu s-ar putea explica în mod obișnuit, natural; extraordinar. ◊ (rel.) divin, miraculos, fantastic. II. s. n. ceea ce se pretinde a fi mai presus de legile naturii. (după fr. surnaturel)

SUPRANATURAL ~ă (~i, ~e) 1) Care este de origine divină. 2) Care este mai presus de natură și de legile ei; care există în afara naturii; inexplicabil prin realitatea naturală percepută prin simțuri. 3) și substantival Care depășește capacitatea de înțelegere a omului; incapabil de a fi cuprins de mintea omului. 4) Care este inexplicabil și de proporții prea mari pentru lucrurile și ființele naturale. Frumusețe ~ă. /supra- + natural

supranatural a. 1. care e mai presus de puterile naturei; 2. ce nu se poate cunoaște prin rațiune, ci prin credință; adevăr supranatural; 3. fig. extraordinar: geniu supranatural. ║ n. ceea ce este supranatural.

*supranaturál, -ă adj. (după fr. surnaturel). Maĭ pe sus de fire, peste puterea naturiĭ: putere supranaturală. Care nu se poate afla pin rațiune, ci pin credință: adevărurĭ supranaturale. Fig. Extraordinar: geniŭ supranatural. S. n. Lucru supranatural. Adv. În mod supranatural.

+supranatural² (desp. su-pra-) s. n.

supranatural¹ (desp. su-pra-) adj. m., pl. supranaturali; f. supranaturală, pl. supranaturale

supranatural (su-pra-) adj. m., pl. supranaturali; f. supranaturală, pl. supranaturale

supranatural adj. (sil. -pra-) → natural

SUPRANATURAL adj. 1. (rar) suprafiresc. (Un fenomen ~.) 2. v. fantastic. 3. imaterial, nematerial, nepământean, nepământesc. (Element ~.)

SUPRANATURAL adj. 1. (rar) suprafiresc. (Un fenomen ~.) 2. fabulos, fantastic, legendar, miraculos, mitic, (înv.) surnatural. (Personaje ~.) 3. imaterial, nematerial, nepămîntean, nepămîntesc. (Element ~.)