11 definiții pentru surguci (panaș)
din care- explicative DEX (6)
- ortografice DOOM (3)
- etimologice (1)
- sinonime (1)
Explicative DEX
SURGUCI, (1) surguciuri, s. n., (2) surguci, s. m. 1. S. n. Panaș din pene (de struț) împodobit cu pene scumpe, purtat la turban sau la ișlic de sultani, de înalți demnitari turci sau de unii domni români. 2. S. m. Plantă erbacee cu frunzele divizate în numeroase segmente liniare și cu florile albăstrui-violete, roz, albe sau pestrițe, cultivată ca plantă ornamentală (Consolida ajacis). – Din tc. sorguç.
SURGUCI, (1) surguciuri, s. n., (2) surguci, s. m. 1. S. n. Panaș din pene (de struț) împodobit cu pene scumpe, purtat la turban sau la ișlic de sultani, de înalți demnitari turci sau de unii domni români. 2. S. m. Plantă erbacee cu frunzele divizate în numeroase segmente liniare și cu florile albăstrui-violete, roz, albe sau pestrițe, cultivată ca plantă ornamentală (Consolida ajacis). – Din tc. sorguç.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel
- acțiuni
surguci [At: NEAGOE, ÎNV. 180 / 8 / V: (îvr) ~u, (nob) ~giuc / Pl: ~uri, (rar) ~ce sn, ~ sm / E: tc sorguç] 1 sn Mănunchi de pene (de struț) ori de pietre scumpe, sau de pene ornamentat cu pietre scumpe ce împodobea odinioară un turban sau un ișlic. 2 sm (Bot; lpl) Plantă erbacee cu frunzele devizate în numeroase segmente liniare, cu florile albastre, roz, albe sau pestrițe, care se cultivă ca plantă ornamentală Si: (reg) bonzari, cătănioare (6), ciocănași (7), ciocul (9)-ciorii, coconași, crăcuțe, gâlceavă (3), floarea-grâului, nemțișori-de-grădină, ocheșele, păpucei, pinteni, tătăiși, toporași, țâța-caprei (Consolida ambigua). 3 (Bot; Reg) Nemțișori (Delphinium consolida). 4 (Bot; Reg) Brebenel (1) (Corydalis Marchalliana).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SURGUCI2, surguciuri și surguce, s. n. (Învechit și arhaizant) Panaș din pene (de struț) împodobit cu pietre scumpe, purtat de sultani și de domnii romîni, la turban sau la ișlic (uneori și de oșteni, la căciulă). V. egretă. Fiecare oștean își pune piatră de olmaz la frunte și surguci de aur. SADOVEANU, F. J. 434. Șlicul de samur, pus cam într-o parte, era împodobit cu un surguci alb și sprijinit cu o floare mare de smaragde. NEGRUZZI, S. I 145.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SURGUCI2 ~ n. reg. Substanță solidă de culoare roșie sau cafenie, folosită în stare topită pentru aplicarea sigiliilor; ceară roșie. /<turc. sorguç
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
surgiuc sn vz surguci
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
surguciu sn vz surguci
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
surguci1 (mănunchi de pene) s. n., pl. surguciuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
surguci2 (mănunchi de pene) s. n., pl. surguciuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
surguci (panaș) s. n., pl. surguciuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Etimologice
surguci (-uri), s. n. – 1. Panaș împodobit, mănunchi de pene. – 2. Plantă (Delphinium Ajacis). Tc. sorguc (Șeineanu, II, 350; Lokotsch 1926), cf. ngr. σεργούτζι, sb. sorguč.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
SURGUCI s. 1. panaș. (~ purtat de sultan la turban.) 2. (BOT.; Consolida ajacis) (reg.) bonzari (pl.), cătănioare (pl.), ciocănași (pl.), coconași (pl.), crăcuțe (pl.) gâlceavă, ocheșei (pl.), păpucei (pl.), pinten, pintenaș, tătăiși (pl.), toporași (pl.), ciocul-ciorii, ciocul-păsării, floarea-grâului, floare-domnească, nemțișor-de-grădină, țâța-caprei.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N60) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N2) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
surguci, surguciurisubstantiv neutru
- 1. Panaș din pene (de struț) împodobit cu pene scumpe, purtat la turban sau la ișlic de sultani, de înalți demnitari turci sau de unii domni români. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: panaș
- Fiecare oștean își pune piatră de olmaz la frunte și surguci de aur. SADOVEANU, F. J. 434. DLRLC
- Șlicul de samur, pus cam într-o parte, era împodobit cu un surguci alb și sprijinit cu o floare mare de smaragde. NEGRUZZI, S. I 145. DLRLC
-
- 2. Substanță solidă de culoare roșie sau cafenie, folosită în stare topită pentru aplicarea sigiliilor; ceară roșie. NODEX
etimologie:
- sorguç DEX '98 DEX '09