surprinzător, ~oare [At: FM(1844), 173²/37 / V: (înv) sup~ / Pl: ~i, ~oare / E: surprinde + -ător] 1-2 a, av Care provoacă o mare (și neașteptată) mirare, nedumerire, emoție etc. prin caracterul său neprevăzut, neobișnuit etc. Si: uimitor, uluitor, șocant, (liv) stupefiant. 3-4 a, av (Pex) (În mod) imprevizibil. 5 av (Legat de un adjectiv sau de un adverb prin prepoziția „de”) Exprimă ideea de superlativ absolut Străzi surprinzător de înguste.

SURPRINZĂTOR, -OARE, surprinzători, -oare, adj. Care provoacă surprindere (prin faptul că este neprevăzut, nebănuit, neașteptat). Erau mii de crustacee de toate mărimile, neclasate încă de naturaliști, de colorile și de desenurile cele mai surprinzătoare. SADOVEANU, Î. A. 65. Norocul are toane și ciudățenii surprinzătoare. GALACTION, O. I 110. ♦ Impresionant, uimitor. În «Povestea vorbei» am cetit surprinzătoarele povești ale lui Ilie Pietraru, operă necompletă, însă de o mare valoare documentară. SADOVEANU, E. 164. Toate îi păreau ciudate, surprinzătoare, întocmai ca unui copil care întoarce cu nerăbdare foile albumului ca să vază alte cadre. BASSARABESCU, S. N. 70. ◊ (Adverbial) Era o tulpină... plină de boboci galbeni și care semănau surprinzător cu florile trandafirului. GALACTION, O. I 349. ◊ (Ca determinativ pe lîngă un adjectiv sau un adverb) Pentru Eminescu și Creangă avea mai mult decît admirație: îi explica surprinzător de subtil și adînc. SADOVEANU, E. 177. Masa era surprinzător de bogată. CAMIL PETRESCU, U. N. 30.

SURPRINZĂTOR, -OARE adj. (adesea adv.) Care provoacă surprindere; neașteptat. ♦ Impresionant; uimitor. [< surprinde + -(ă)tor].

SURPRINZĂTOR, -OARE adj. (și adv.) care provoacă uimire, care impresionează puternic; extraordinar. (< surprinde + -/ă/tor)

SURPRINZĂTOR¹ adv. Într-un mod care provoacă surprindere. /a surprinde + suf. ~tor

SURPRINZĂTOR² ~oare (~ori, ~oare) Care surprinde (prin caracterul său neașteptat, neprevăzut). /a surprinde + suf. ~tor

surprinzător a. 1. care cauzează surprindere; 2. uimitor.

*surprinzătór, -oáre adj. Care cauzează surpriză, care te face să te miri, uimitor: un talent surprinzător. Adv. Imitat surprinzător de bine.

suprinzător, ~oare a vz surprinzător

surprinzător adj. m., pl. surprinzători; f. sg. și pl. surprinzătoare

surprinzător adj. m., pl. surprinzători; f. sg. și pl. surprinzătoare

surprinzător adj. m. prinzător

SURPRINZĂTOR adj. 1. v. uimitor. 2. v. epatant. 3. frapant, izbitor, șocant, uimitor, (livr.) sesizant. (O asemănare ~oare.) 4. v. neașteptat.

SURPRINZĂTOR adj. 1. stupefiant, uimitor, uluitor. (S-a întîmplat un lucru ~.) 2. epatant, șocant. (O atitudine ~.) 3. frapant, izbitor, șocant, uimitor, (livr.) sesizant. (O asemănare ~.) 4. imprevizibil, neașteptat, nebănuit, neprevăzut, neprevizibil, nescontat. (Roman cu un final ~.)